Verbele a fi și a avea deseori ne joacă festa. Bilingvismul, la care am fost și continuăm să fim supuși, ne atrage mereu în curse.  

Modelul rus de gândire și de exprimare e omniprezent.  Formulele de schimb de informații sau, pur și simplu, întrebările de ordin etic (te întâlnești cu omul, îl mai întrebi de sănătate etc.) au devenit deja proverbiale:

Greșit: - Cum la tine?

- La mine e tot bine.  Dar la tine?

-      Și la mine!

Explicație: De regulă, verbul a avea din limba rusă se traduce prin verbul a fi în limba română, iar pronumele personal din rusă va lua forma pronumelui posesiv în limba română:

Traducerea ad litteram a enunțului У меня есть это лекарство explică aceste erori:

Greșit: La mine este acest medicament.

Corect: Eu am acest medicament.

Alte exemple de utilizări improprii ale pronumelui:

Greșit: La mine soția e medic.

La mine cărțile sunt pe masă.

La mine părinții sunt severi.

Corect: Cărțile mele sunt pe masă.

                Soția mea este  medic.

               Părinții mei sunt severi.

Formule recomandabile:

Corect: - Ce mai faci? / Cum o mai duci? / Cum îți merg treburile?

-Bine! Mulțumesc! Tu? etc.

Fiecare limbă are o tradiție lingvistică și caracteristici uneori intraductibile.

A respecta o limbă înseamnă a ține cont de aceste nuanțe.

În cadrul unei conferințe dedicate sărbătorilor de Crăciun vorbitorii se refereau la colind și la varianta feminizată a acestuia colindă. Care este forma corectă?

Dicționarul arată că ambele sunt corecte: colindă„cântec tradițional cântat de cete de copii (flăcăi sau adulți) pe la casele oamenilor cu prilejul sărbătorilor de Crăciun”; colind  cu sensurile „faptul de a colinda; obiceiul de a colinda”, dar și de „vechi cântec popular românesc, cântat de cete de copii, de flăcăi sau de adulți cu prilejul sărbătorilor de Crăciun și de Anul Nou, colindă”. Așadar, cuvintele sunt atestate în relație de sinonimie, colind considerându-se un derivat regresiv din verbul a colinda. Totuși, substantivul colindă deține un singur înțeles – „cântec”, iar substantivul colind este unul polisemantic.

La plural, cuvintele formează aceeași formă: colindă (s.f.)/ colind (s.n.) – colinde.

         Etimologie. „Ziua întâi a anului” la romani se numea calendae/kalendae. Cuvântul face parte din expresia latină  Ad calendas graecas/ ad lit. La calendele grecești, atestată în  De vita XII Caesarum, 87 (Viața celor 12 Cezari) de Suetonius; o trunchiere a unei alte expresii ad calendas graecas solver/ a plăti la calendele grecești, în care calendae/calende desemnauprima zi a lunii, termen de plată a datoriilor. Deoarece grecii nu aveau aceste calende, expresia latină a fost echivalată cu adverbul niciodată, adică „la paștele calului” sau „la sfântu’ așteaptă”.

O altă etimologie, atestată în dicționare, este cea slavonă: koleda/kolenda; cuvântul este preluat în limbile bulgară, sârbă, ungară, română etc. cu sensurile de: „sărbătoare a Crăciunului”, „cântec de felicitare în prima zi a anului”, „cântec pe care-l cântă băĭețiĭ în ajunu Crăcĭunuluĭ dimineața (în Munt. și Mold. nord în seara de 23 Dec.) umblând din casă-n casă și-n care celebrează nașterea lui Hristos”.