Verbele a fi și a avea deseori ne joacă festa. Bilingvismul, la care am fost și continuăm să fim supuși, ne atrage mereu în curse.  

Modelul rus de gândire și de exprimare e omniprezent.  Formulele de schimb de informații sau, pur și simplu, întrebările de ordin etic (te întâlnești cu omul, îl mai întrebi de sănătate etc.) au devenit deja proverbiale:

Greșit: - Cum la tine?

- La mine e tot bine.  Dar la tine?

-      Și la mine!

Explicație: De regulă, verbul a avea din limba rusă se traduce prin verbul a fi în limba română, iar pronumele personal din rusă va lua forma pronumelui posesiv în limba română:

Traducerea ad litteram a enunțului У меня есть это лекарство explică aceste erori:

Greșit: La mine este acest medicament.

Corect: Eu am acest medicament.

Alte exemple de utilizări improprii ale pronumelui:

Greșit: La mine soția e medic.

La mine cărțile sunt pe masă.

La mine părinții sunt severi.

Corect: Cărțile mele sunt pe masă.

                Soția mea este  medic.

               Părinții mei sunt severi.

Formule recomandabile:

Corect: - Ce mai faci? / Cum o mai duci? / Cum îți merg treburile?

-Bine! Mulțumesc! Tu? etc.

Fiecare limbă are o tradiție lingvistică și caracteristici uneori intraductibile.

A respecta o limbă înseamnă a ține cont de aceste nuanțe.

Lauda este o formă de încurajare. Lăudăm, de regulă, copiii. Rareori când ne permitem să lăudăm pe cei de-o măsură cu noi… din orgoliu.

Formulele foarte bravo! și super bravo! cel/cea mai bravo! au invadat vorbirea uzuală, dar sunt greșite. În conflict major este intenția și expresia verbală.

Greșit: Ești foarte bravo! Ești super bravo! Ești cel/cea mai bravo!

Intenția este clară. Superlativul trebuie să domine.

Explicație: Cuvântul bravo! (împrumut din limba franceză, preluat din italiană bravo) este o interjecție; „o exclamație de aprobare (totală), de laudă sau de apreciere (însoțită de aplauze); foarte bine, excelent, minunat”.

Sensurile pe care le comportă deja sunt la superlativ.

Altfel spus, interjecția bravo! include și sensurile de „foarte, super, cel/cea mai”.

Lauda nu poate fi dublată. Sau poate fi? – rămâne la discreția vorbitorului de limba română.

Un superlativ al cuvântului există totuși – bravissimo! (împrumut din limba italiană), o interjecție care, prin sufixul -issim- sufix latin, indicator de superlativ, arată „o exclamație care exprimă o aprobare, o laudă, o apreciere superlativă; excelent, foarte bine, extraordinar”.

Expresia tot mai des utilizată în uzul basarabean a fi bravo se consideră incorectă. Presupunem că verbul a fi tinde să personalizeze interjecția: sunt bravo, ești bravo etc., oferindu-i pretinsa valoare adverbială.

Corect: Bravo!

Formarea pluralului substantivelor de genul neutru ține de anumite  legități. Totuși, finalul cuvântului nu întotdeauna poate servi drept indice în formarea corectă a pluralului.

Cuvintele  diagnostic și prognostic finalizează în -ic, dar au un plural diferit.

Greșit: Prognosticele sunt clare.

Corect: Diagnosticele sunt confirmate.

Corect:Prognosticurile sunt clare.

Greșit: Diagnosticurile sunt confirmate.

Explicație: Substantivul de genul neutru diagnostic (din limba franceză diagnostic) arela bază cuvântul grecesc diagnostikos „care cunoaște”, format din  dia „prin” + gnosis „cunoaștere”, arată „determinare precisă a unei boli după manifestările pe care le prezintă” și are forma de plural diagnostice.

Substantivul de genul neutru prognostic (din limba franceză pronostic, cf. lat. prognosticum, gr. prognostikon (format din pro „pentru” + gnosis „cunoaștere”), „previziune a evoluției ulterioare a unei boli”, are forma de plural prognosticuri.