PROGRAMUL DE STAT(2020-2023)

Proiectul de cercetare

Valorificarea științifică a patrimoniului lingvistic național

în contextul integrării europene

cu cifrul nr.  20.80009.1606.01

Obiectul de cercetare este limba română și cuprinde cinci subteme care vizează: revalorificarea elementului static al limbii române,  reactualizarea patrimoniului onomastic și toponimic, identificarea elementelor dinamice ale limbii, elucidarea fenomenelor lingvistice generatoare de modificări în limba română la diverse niveluri: morfologic, lexical, semantic, funcțional etc. în condițiile integrării europene.

Subtema 1. Cercetarea și valorificarea  lexicului limbii române în context general românesc (Sectorul de lexicologie și lexicografie. Centrul de Lingvistică, responsabil de grup – dr. Ana Vulpe)

Vorbind despre procesele active ce se produc în lexicul limbii române actuale, menţionăm mai multe, printre care extinderea şi restricţia sensurulor, deplasările semantice, metaforizarea, metonimizarea,  formarea de  noi cuvinte  şi sensuri, calcul, şi, nu în ultimul  rând, împrumuturile. Or, „limba română este foarte deschisă la noutate”, important este ca acestea să fie identificate, înregistrate și cercetate la timp de specialiști. Astfel că una dintre  prioritățile subtemei  o constituie crearea unei bănci de achiziții lexicale recente (bazată pe monitorizarea presei tipărite, electronice şi audiovizuale actuale din Republica Moldova), în vederea suplimentării dicționarelor de cuvinte și sensuri recente.

E cunoscut  faptul că din  şirul proceselor active ce se produc în lexicul limbii române actuale o abordare aparte necesită, indiscutabil, împrumuturile, în special segmentul cel mai activ  care îl formează anglicismele. O examinare atentă a felului cum sunt utilizate acestea demonstrează că sunt diferite atât din punctul de vedere al adaptării, cât şi din punctul de vedere al necesităţii de a fi adoptate.  Astfel, ne propunem să cercetăm și acest aspect al  inovațiilor lexicale elaborând un lexicon de anglicisme recente uzuale, cu recomandările de rigoare privind pronunția, ortografia acestora etc., întâi și întâi pentru uzul școlar.

             Totodată, fiecare limbă are nevoie de produse tehnologice care să o conecteze la circuitul internaţional de comunicare. Însă acestea, în varianta-hârtie nu reprezintă o resursă lingvistică. În acest sens ne propunem să inițiem crearea unui corpus lexicografic constituit din dicționarele elaborate de-a lungul anilor de specialiștii din cadrul Institutului de Filologie, în special de la Sectorul de lexicologie și lexicografie, care ar complete Corpusul lexicografic românesc esenţial (cele100 de dicţionare din bibliografia DLR).

Subtema 2. Structurile fundamentale ale limbii româneşti actualizările lor discursive (Sectorul de gramatică.  Centru de Lingvistică, responsabil de grup – Ion Bărbuță)  va avea ca obiect de cercetare enunţul în calitatea sa de unitate comunicativă minimală. Având însă în vedere faptul că în lingvistica actuală enunţarea este parte integrantă din semnificaţia enunţurilor, studiile propuse spre elaborare vor avea drept obiect de cercetare nu doar problemele enunţului, ci şi ale enunţării.

La subtema dată se prevăd două direcţii de investigare. În cadrul primei direcţii se va urmări inventarierea şi descrierea structurilor fundamentale ale limbii române, văzute ca punct de plecare în procesul de producere a enunţului. Sistematizarea şi descrierea lor se va face în funcție de criterii care vor avea la bază clasificarea semantică a verbelor şi specificul structurii lor actanţiale. Rezultatele obţinute la această direcţie vor fi reflectate în  Dicţionarul de structuri fundamentale al limbii române.

Cea de a doua direcţie va examina structurile fundamentale specifice limbii române sub aspectul actualizării lor discursive, deci va avea ca obiect de cercetare variantele comunicative ale acestor structuri. Reprezentând nişte construcţii derivate, contextualizate ale structurilor fundamentale, variantele comunicative constituie rezultatul unor procedee transformaţionale aplicate acestor entităţi în calitatea lor de enunţuri-nucleu. Studiul de lingvistică pragmatică realizat la această direcţie va fi intitulat Structurile fundamentale ale limbii române şi actualizările lor discursive.

Subtema 3.Valorificarea textelor manuscrise vechi. Salvgardarea tezaurului onomastic. Motivologia - o nouă direcție în lingvistica europeană (Sectorul de istorie a limbii, onomastică și dialectologie,  Centrul de Lingvistică, responsabil de grup – dr. hab. Angela Savin)

Componenta istoria limbii, sociolingvistica: a)Întocmirea  Dicţionarului de unităţi polilexicale stabile motivate în limba română (în primieră, în Republica Moldova), care relevă  o nouă direcţie a lingvisticii europene, cea a motivologiei.

b) Studiu lingvistic asupra textului romanului popular Sandipa  de la 1798 (ms. rom. 824, Moscova).

c) Construcţia lingvistică din anii 1924-1940 în RASS Moldovenească

Componenta Dialectologie: Elaborarea versiunii digitalizate şi transliterate în alfabet latin a textelor dialectale.

Componenta onomastică: a) Elaborarea lucrării Localitățile Republicii Moldova. Ghid explicativ, etimologic și normativ.  Scopul este de a reglementa scrierea numelor de localități și a propaga principalele informații de ordin lingvistic și cultural-istoric privind aceste denumiri. b)Valorificarea fondului antroponimic naţional, parte componentă a istoriei, culturii şi limbii poporului; restabilirea numelor tradiţionale, finalizat cu studiul Tipologia numelui de familie: structură şi semantică .

Subtema 4.Valorificarea patrimoniului terminologic național. Cercetarea limbajelor specializate (Sectorul de standardizare și unificare a terminologiilor tehnico-științifice sectoriale. Centrul de Terminologie, responsabil de grup – dr. hab. Inga Druță)

În condiţiile globalizării economiei mondiale şi ale integrării fireşti a economiei noastre în acest proces, comunicarea şi înţelegerea dintre public, autorităţi, mass-media şi profesioniştii din diverse domenii  (cercetători, manageri, publicitari, experţi etc.) trebuie facilitate prin promovarea şi utilizarea unui limbaj cât mai simplu şi mai uniformizat. În general, limbajul tehnic şi ştiinţific trebuie să fie clar, precis, riguros, coerent, specific domeniului, să reflecte cât mai fidel şi să sugereze cât mai limpede conţinutul conceptelor pe care le exprimă. Aşa cum demersul terminologic este unul de tip onomasiologic (dinspre concept spre termen), un dicţionar terminologic modern şi corect conceput constituie un instrument indispensabil în transferul de cunoştinţe în societatea noastră, bazată pe cunoaştere.

Dicţionarul poliglot de marketing va contribui la diseminarea termenilor din domeniul investigat, va fi un instrument de comunicare între specialiștii care vorbesc limbi diferite, va oferi un material generos pentru studii și cercetări. Totodată, dicţionarul va constitui şi un material didactic valoros în procesul de predare-învăţare, studiere şi utilizare a limbii române literare pe dimensiunea sa terminologică.

Subtema 5.  Valorificarea profilului terminologic, prin identificarea caracteristicilor pe care le comportă în limba română, în contextul internaţionalizării, standardizării şi unificării terminologiilor în baza limbilor savante (greacă şi latină)  (Sectorul de cultivare a limbii. Centrul de Terminologie, responsabil de grup – dr. hab. Eugenia Mincu)

Limbile greacă şi latină au rol de limbi savante, predestinate a unifica limbajele ştiinţifice naţionale. Vitalitatea limbii latine în procesul de formare a terminologiilor; limba latină îşi exercită funcţia terminologică prin: a) limbă de comunicare (termeni latini, formule savante etc.); b) limbă-sursă de extragere, de creare de noi termeni, nivel internaţional.

Elaborarea Dicționarului poliglot de aforisme latine; elaborarea Dicționarului terminologicArhitectonica terminologiei medicale în limba română:  inventar de elemente și dublete terminologice greco-latine se înscriu în această ordine de idei, primul va cuprinde corpusul savant de aforisme, cu o arie largă de utilizare ( limbaj uzual, limbaje specializate religios, juridic, medical etc.) și al doilea  va îngloba elementele terminologice și dubletele care,la rândul lor,  formează termeni interlingvistici, cu statut de „internaţionalisme”,  facilitând procesul de  unificare, planificare, standardizare a terminologiei, în general. Elaborareastudiului Terminologia ecologică în limba română. Analiza lexical-funcțională. Reglementarea teoretică-epistemologică a terminologiei educației literar-artistice  își propune inventarierea/stabilirea incoerențelor utilizării terminologiei ELA în teoria și practica pedagogică, definirea sau/și re-definirea termenilor acesteia.

 Elaborarea paginii web Cultivarea  limbii române pe site-ul Institutului, LogosPlus, pe care vor fi plasate elemente de cultivare a limbii, de exprimare corectă, care vor putea fi accesate de publicul larg (elevi, studenți etc.)

Cuvinte-cheie: Inovații lexicale recente, împrumut lexical, anglicism, dicționare academice, digitizare, bibliotecă virtuală.

Enunţ, modelul semantic al enunţului, structură fundamentală, enunţare, actualizare discursivă, variantă comunicativă, paradigmă comunicativă a enunţului, structură sintactică primară, structură sintactică reorganizată sau derivată, structură actanţială a verbului, structura pragmasemantică a enunţului,componentele semantico-pragmatice ale enunţului.

Locuţiune, frazeologism, dicţionar, motivaţie,  consoană, grafie, fonetică, lexic, morfologie, sintaxă, vocală, politică lingvistică, construcție lingvistică, demnitate lingvistică, texte dialectale, digitalizare, transliteraţie, derivatologie, etimologie, onomastică, ortografie, toponimie, transcriere, antroponim, supranume, nume de familie, tipologie, derivare semantică, metaforă, metonimie.

Terminologie, terminografie, marketing, comunicare, limbaje specializate, traducere specializată.

Limbaj specializat, terminologie, terminografie, corpus savant greco-latin, neologizare, funcționalitate, dimensiune națională, dimensiune internațională, cultivare a limbii,  cultură comunicativ-lingvistică.