Conjuncția este partea de vorbire auxiliară care servește la stabilirea relațiilor dintre cuvinte în cadrul propozițiilor sau a relațiilor dintre propoziții în cadrul frazei. Adesea, în vorbire, se produc unele confuzii între anumite conjuncții.

Conjuncția ca săeste utilizată superfluu în unele situații în care, conform normelor, trebuie să fie utilizată conjuncția să (ca să introduce o subordonată de scop (finală), iar să – o subordonată complementară):

1)     I-am spus ca să (corect: să) plece cât mai curând.

2)     Și-a dorit ca să (corect: să) aibă o familie fericită.

3)     Ea vrea ca să (corect: să) ajungă cât mai curând acolo.

4)     Am nevoie ca să (corect: să)înțeleagă mesajul corect.

5)     Îți doresc ca să-ți (corect: să-ți) realizezi visurile.

Variante corecte cu conjuncția ca să:

1.     Am anunțat-o din timp, ca să se pregătească.

2.     Ai plecat ca să rezolvi problemele.

3.     Ne-am întâlnit ca să punem la punct toate detaliile.

              Adesea sunt utilizate construcții, formule de limbaj răspândite, mai ales, în vorbirea curentă, adică în varianta orală, dar care nu sunt recomandate de norma literară. De exemplu, cum este corect:nu merită/merită să cumperi așa ceva sau nu se merită/se merită să cumperi așa ceva? Cel mai adesea, vorbitorii aleg varianta a doua, adică nu se merită să cumperi (să investești, să privești etc.).

          Verbul a merita este un verb tripersonal, adică are cele trei persoane (eu merit, tu meriți, el/ea merită; noi merităm, voi meritați, ei/ele merită) și este tranzitiv, nu reflexiv (acțiunea trece în mod direct asupra obiectului), dar are și o utilizare impersonală. Unii vorbitori nu au percepția clară a celui de-al doilea sens al verbului a merita, de aceea aplică procedeul impersonalizării „a se merita” prin forma de reflexiv (se merită/nu se merită). Apariția lui seeste superfluă, generând o exprimare nerecomandabilă. Prin urmare, spunem corect: nu merită să cumperi așa ceva; nu merită să investești în acest proiect; nu merită să pierzi timpul cu acest film etc.

            Merită, așadar, să cunoști semnificația adevărată a cuvintelor! Nu merită să preiei fără discernământ formule de limbaj greșite!

ü  Prepoziţia pe versus asupra

Greşit: N-au insistat suficient pe aspectele nevralgice.

Corect: N-au insistat suficient asupra aspectelor nevralgice.

ü  Prepoziţia între versus dintre

Greşit: Nu s-a atestat o diferenţă veridică semnificativă dintre indicii înregistraţi în cele două grupuri de pacienţi.

Corect: Nu s-a atestat o diferenţă veridică semnificativă între indicii înregistraţi în cele două grupuri de pacienţi.

Explicație: Ambele prepoziții exprimă o reciprocitate. Totuși, trebuie ținut cont de următoarele: substantiv articulat cu articol hotărât + dintre; substantiv articulat cu articol nehotărât +  între (o diferență... între). 

O problemă de corectitudine este și acordul pronumelui relativ care cu articolul genitival. În vorbire, această greșeală nu întotdeauna este observată în virtutea pronunțării uneori rapide, alteori mai puțin deslușite. Oricum, și în scris, și în vorbire, regula acestui tip de acord trebuie respectată.

Vorbim despre acordul încrucișat (așa se regăsește în gramatici) al pronumelui relativ care cu articolul genitival al, a, ai, ale: de exemplu, elevi ale căror lucrări;scriitor ale cărui cărți;profesoară a cărei clasă;blogger al cărui articol etc.

În pofida faptului că se acordă multă atenție acestui tip de eroare, ea persistă în exprimare, fapt care diminuează din eleganța limbii.