Discutăm, de această dată, un aspect al articulării/nearticulării unor substantive din structuri fixe sau relativ fixe, structuri utilizate destul de frecvent în diverse tipuri de discursuri redactate în limbajul standard. Persistența acestei greșeli în exprimarea majorității vorbitorilor este o dovadă a necunoașterii regulilor de întrebuințare.

Construcția din punct de vedere apare fie fără articol, fie cu articol: din punctul de vedere, iar vorbitorii adaugă determinativul, de regulă, în mod aleatoriu (de exemplu, din punct de vedere al legii sau din punctul de vedere medical sunt structuri eronate!).

Trebuie să știm că, dacă folosim structura din punct de vedere (cu substantivul „punct” nearticulat), determinativul acesteia va fi un adjectiv (formula din punct de vedere + un adjectiv). De exemplu: din punct de vedere gramatical, din punct de vedere colegial, din punct de vedere politic, din punct de vedere legal etc.

Examenele sunt o normă a vieții studențești. A copia la examen a devenit ceva firesc.

– Nu avem încotro, recunosc studenții, suntem suprasolicitați.

Greșit: Copii cu atenție citatul.

Corect: Copiez cu atenție citatul.

Explicație: Verbul a copia este de conjugarea I, făcând parte din seria de verbe care se conjugă cu sufixul -ez: persoana 1, singular – copiez; persoanele 3, singular și plural – copiază.

Vom aborda problema calcurilor lingvistice nejustificate după limba rusă sau, altfel spus, traducerea literală a unor verbe folosite cu marca reflexiv (putem spune și diateză reflexivă, DEX: „care se răsfrânge = diateză care arată că acțiunea unui verb se răsfrânge asupra subiectului care execută această acțiune”), care fie nu au această valoare, fie o au, dar cu alte sensuri decât sunt întrebuințate, adică, cu sensuri împrumutate din limba rusă.

În vorbire auzim adesea expresii de tipul mi s-a primit, mi se primește, nu mi s-a primit, nu mi se primește, în care verbul a primi este doar tranzitiv (și nu reflexiv: din cele 49 de definiții găsite în dicționar, n-am găsit niciuna care ar presupune valoarea reflexivă). Tranzitiv înseamnă că acțiunea se răsfrânge asupra unui obiect în mod direct (a primi un răspuns, a primi musafiri, a primi un mesaj: ce?).

Pronumele interogative cine şi ce, în enunţuri, generează uneori greşeli de acord. Se spune frecvent: Cine au de pierdut, patronii sau salariaţii? sau: Ce-s cu astea? De fapt, pronumele interogative cine şi ce au în permanenţă valoare de singular, masculin, de aceea predicatul cu care intră în relaţie de acord trebuie să se afle la persoana a treia singular (masculin): Cine are de pierdut, patronii sau salariaţii?; Ce-i cu astea?

Dacă vorbitorii nu sunt siguri, ei pot recurge la pronumele relativ care. Acesta poate exprima şi numărul plural, şi genul şi permite un acord al predicatului la categoriile menţionate. Astfel, primul enunţ poate fi reformulat: Care au de pierdut, patronii sau salariaţii?