Calcurile lingvistice după limba rusă ne-au devenit, din păcate, familiare nouă tuturor, ba chiar și celor care n-au apucat perioada în care ele s-au statornicit în uz, dar le-au fost transmise de generația în vârstă.

Unul dintre acestea, frecvent întâlnit în limbajul cotidian, este structura cu negația „nu”, în care sensul este afirmativ. De exemplu: Unde nu m-aș duce, aud aceleași reproșuri; Orice n-aș face, nu-mi reușește, ale căror variante corecte sunt: Oriunde m-aș duce...; Orice-aș face...

Firește, există și în limba română situații în care folosim negația cu sens afirmativ, însă acestea sunt distincte de cele din limba rusă. De exemplu, „Pe unde numai nu a fost...”;„Ce numai nu a întreprins...”, în care semnificația afirmativă este evidentă.

O structură calchiată nejustificată  este și următoarea: Cum numai n-aș proceda, nu ajută. Varianta corectă este: Orice-aș face (oricum aș proceda), nu ajută.

Revenim la o problemă veche și mult discutată, dar care persistă în comunicare în spațiul nostru lingvistic. Este vorba de calcurile lingvistice.

Iată câteva expresii calchiate nejustificat, care circulă și acum în limbajul  uzual al vorbitorilor:

-        A se ocupa: a se ocupa la matematică, la engleză sau la limba română; a se ocupa la vioară etc. Corect este: a avea/a face meditații la matematică, română, engleză sau a lua lecții de vioară, pian etc. Verbul a se ocupa poate avea valoare reflexivă doar în sensul de „A lucra într-un anumit domeniu, a avea drept ocupație sau profesie; a se îndeletnici cu...(de exemplu, a se ocupa cu comerțul, cu agricultura etc.).

           Așadar, să medităm înainte de a folosi o expresie sau alta! 

Folosirea arbitrară a prepoziţiilor este frecventă în exprimarea multor concetăţeni de ai noştri. Astfel, se observă o tendinţă de a folosi prepoziţia deacolo unde nu trebuie să fie sau aceasta se omite acolo unde trebuie să fie. De exemplu, douăzeci şi două grade, doisprezece de grade.  Amintim că numeralele de la 1 la 19 inclusiv se comportă ca un adjectiv faţă de substantivul determinat, adică se leagă direct de substantivul pe care îl însoţesc. De exemplu, zece caiete, cincisprezece creioane, douăsprezece grade. De la 20 în sus numeralul se leagă de substantivul determinat cu ajutorul prepoziţiei de, chiar şi atunci când numeralul este notat cu cifre. De exemplu, douăzeci şi trei de autobuze, cincizeci şi patru de copii, 20 de cărţi, 76 de persoane etc.

Uneori sufixele verbale, pe lângă faptul că sunt mărci gramaticale, sunt punți semantice.

Un -ez sau un -esc dictează semantica cuvântului. Jocul sufixelor este unul de inteligență.

Greşit: Maladia se manifestează la a treia zi după perioada de incubaţie.

Corect: Maladia se manifestă la a treia zi după perioada de incubaţie.

Explicație: Pentru verbul a (se) manifesta avem două forme gramaticale și două sensuri diferite: (pers. 3) manifestă pentru „a exprima, a arăta, prin comportare, prin atitudine etc., un sentiment, o tendință”; a (se) face cunoscut, a (se) vădi, a (se) exterioriza, a (se) arăta” și (pers. 3) manifestează pentru „a face o manifestație, a participa la o manifestație; a demonstra”.