În discursul scris actual, în special, sesizăm comiterea frecventă a unor erori gramaticale care țin de utilizarea articolului posesiv. Este vorba de două categorii de greşeli, opuse între ele, și anume: folosirea suprefluă şi omiterea articolului posesiv. Se știe că, pentru o exprimare corectă, trebuie reținute câteva condiţii de bază ale apariţiei articolului posesiv ca însoţitor al unui genitiv sau al unui adjectiv posesiv. Prin urmare, cuvântul determinat poate fi fără restricţii un substantiv nearticulat sau articulat cu articolul nehotărât, precum şi un adjectiv (copii ai planetei; niște cărți ale scriitorului). El poate fi şi un substantiv articulat enclitic, dar numai dacă între acesta şi articolul posesiv se intercalează alte cuvinte (rolul de organizator al lui). Citește mai departe...

Numeralul este o parte de vorbire cu diverse probleme de utilizare, cum ar fi, de exemplu, notația cu cifre sau litere, cazurile în care este însoțit de prepoziție sau acordul lui. În diverse tipuri de text, numeralele se notează cu litere sau cu cifre. Este specifică notația cu cifre în limbajul științific sau comercial-administrativ. În alte tipuri de text se notează atât cu cifre, cât și cu litere. În alte tipuri de text (artistic, bunăoară), numeralele se notează cu litere (se adunaseră vreo douăzeci de oameni, șapte zile rămăseseră până la marele eveniment), dar și cu cifre, această notație fiind consacrată la indicarea anilor sau la numere relativ mari (Anul 1984; era anul 1940, au trecut 1950 de secunde etc.). De asemenea, la utilizarea numeralului se produc greșeli de omitere nejustificată a prepoziției de, acolo unde, conform normelor, ea este necesară. Există reguli clare de utilizare, precum: numeralele cardinale de la 1 la 19 inclusiv și toate compusele lor (101-119, 201-219..., 1001-1019 etc.) se leagă de substantiv ca adjectivele, fără prepoziția de (un prieten, zece cărți, nouăsprezece mesaje, o sută șaptesprezece lei etc.), pe când numeralele de la 20 în sus și compusele acestora se leagă de substantiv prin intermediul prepoziției de (douăzeci de elevi, cinci sute patruzeci și opt de prieteni pe facebook, o mie două sute treizeci și nouă de participanți etc.). Sunt însă unele excepții de la aceste reguli, una dintre ele fiind omiterea prepoziției de în cazul limbajului comercial-administrativ (cincizeci și două cutii, o mie șaptezeci stilouri etc.) sau al abrevierii substantivului determinat (60 km pe oră, 384 kg, 1820 m etc.).

O problemă separată ține de acordul numeralului atunci când există forme de gen. Acestea se acordă cu substantivul însoţit atât atunci când sunt legate direct de acesta, cât şi atunci când legătura se face prin prepoziţia de (doi colegi, două colege, douăzeci şi doi de colegi, douăzeci şi două de colege). În cazul substantivelor neutre, acordul corect se face cu forma masculină (o mie și unu motive (nu: una), treizeci și unu de caiete (nu: una)). Determinativele numeralului, de asemenea, pot genera probleme de acord în gen: articolul demonstrativ de plural cei, cele şi diverse adjective, în special pronominale (demonstrativ, nehotărât), care pot însoţi numeralele de la doi înainte. Când numeralele sunt mai mici de două sute, acordul în gen se face exclusiv cu substantivul însoţit: cele (aceste, alte) douăsprezece zile; cei (aceşti, alţi) 175 de copii. Acelaşi tip de acord este valabil şi pentru numeralele mai mari, cu excepţia numeralului care exprimă cifre rotunde, începând cu două sute: la acestea acordul se face fie cu substantivul, fie cu numeralul, în funcţie de intenția vorbitorului. Deci: numai cei (aceşti, alţi, ultimii) două sute șapte lei, dar atât cei (aceşti, alţi, ultimii) trei sute (sau mii, milioane) de lei, cât şi cele (aceste, alte, ultimele) trei sute (mii, milioane) de lei.

Între diverse conjuncții se produc uneori substituiri cauzate de confuzii formale sau/și funcționale și de unele inovații semantice. O confuzie pur formală este cea între conjuncția adversativă neologică or și conjuncția disjunctivă ori: sub influența celei din urmă, conjuncția adversativă or a ajuns să fie pronunțată și scrisă greșit ori. Această substituire este eronată. În enunțul Am identificat soluții asupra unor probleme importante, ori aceasta n-a fost suficient, ori este utilizat greșit; corect ar fi: …or aceasta n-a fost suficient. O confuzie care ține de nivelul scăzut al calității exprimării este apariția conjuncției căci în locul lui că în propoziții subordonate necircumstanțiale: V-am prevenit căci demersul va avea consecințe. De reținut că singura întrebuințare a conjuncției căci în limba literară este cea cauzală. Citește mai departe...