Lauda este o formă de încurajare. Lăudăm, de regulă, copiii. Rareori când ne permitem să lăudăm pe cei de-o măsură cu noi… din orgoliu.

Formulele foarte bravo! și super bravo! cel/cea mai bravo! au invadat vorbirea uzuală, dar sunt greșite. În conflict major este intenția și expresia verbală.

Greșit: Ești foarte bravo! Ești super bravo! Ești cel/cea mai bravo!

Intenția este clară. Superlativul trebuie să domine.

Explicație: Cuvântul bravo! (împrumut din limba franceză, preluat din italiană bravo) este o interjecție; „o exclamație de aprobare (totală), de laudă sau de apreciere (însoțită de aplauze); foarte bine, excelent, minunat”.

Sensurile pe care le comportă deja sunt la superlativ.

Altfel spus, interjecția bravo! include și sensurile de „foarte, super, cel/cea mai”.

Lauda nu poate fi dublată. Sau poate fi? – rămâne la discreția vorbitorului de limba română.

Un superlativ al cuvântului există totuși – bravissimo! (împrumut din limba italiană), o interjecție care, prin sufixul -issim- sufix latin, indicator de superlativ, arată „o exclamație care exprimă o aprobare, o laudă, o apreciere superlativă; excelent, foarte bine, extraordinar”.

Expresia tot mai des utilizată în uzul basarabean a fi bravo se consideră incorectă. Presupunem că verbul a fi tinde să personalizeze interjecția: sunt bravo, ești bravo etc., oferindu-i pretinsa valoare adverbială.

Corect: Bravo!

Formarea pluralului substantivelor de genul neutru ține de anumite  legități. Totuși, finalul cuvântului nu întotdeauna poate servi drept indice în formarea corectă a pluralului.

Cuvintele  diagnostic și prognostic finalizează în -ic, dar au un plural diferit.

Greșit: Prognosticele sunt clare.

Corect: Diagnosticele sunt confirmate.

Corect:Prognosticurile sunt clare.

Greșit: Diagnosticurile sunt confirmate.

Explicație: Substantivul de genul neutru diagnostic (din limba franceză diagnostic) arela bază cuvântul grecesc diagnostikos „care cunoaște”, format din  dia „prin” + gnosis „cunoaștere”, arată „determinare precisă a unei boli după manifestările pe care le prezintă” și are forma de plural diagnostice.

Substantivul de genul neutru prognostic (din limba franceză pronostic, cf. lat. prognosticum, gr. prognostikon (format din pro „pentru” + gnosis „cunoaștere”), „previziune a evoluției ulterioare a unei boli”, are forma de plural prognosticuri.

Ce este comun între aceste două cuvinte? Domeniul de specialitate – medicina, modelul grecesc de formare a cuvintelor – prefixul sin-/sim-, dar și finalul cuvintelor -om.

Termenul medical simptomprovine din grecesculsymptoma, atis „coincidență”(format din syn „împreună” + ptoma, ptosis „lucru căzut”, „ptozie, cădere”) „semn care denotă o boală”. Cronicarii Gr. Ureche, M. Costin  etc. se refereau la „friguri” ca semne de „căderi în boală”.

Termenul medical sindromeste un neologism din limba franceză, care are la bază grecescul  syndromos (format din  syn „împreună” + dromos „alergare”, „drum”)  și desemnează „totalitatea simptomelor care caracterizează o boală”.

Totuși, cuvintele formează diferit pluralul.

Greșit: Boala are mai multe simptoame/-uri.

               Boala are mai multe sindrome/-uri.

Corect: Boala are mai multe simptome.

               Boala are mai multe sindroame.

Explicație: Norma limbii române literare arată că substantivul de genul neutru simptom formează pluralul simptome, iar substantivul de genul neutru sindrom formează pluralul sindroame.

Trebuie să luăm în considerare nu doar similitudinile dintre acești doi termeni medicali, dar și diferențele.

Adverbele astfel și așadar sunt frecvent utilizate în vorbirea uzuală și sunt într-o relație de sinonimie relativă.

Primul adverb, astfel „în modul acesta, în felul acesta, așa; prin urmare, așadar, deci”, s-a format din ast- + -fel. 

Al doilea adverb, așadar „prin urmare, vasăzică; astfel, deci”, s-a format din  așa- + -dar.

Adverbul altfel „în alt chip; altcum, altcumva, altminteri”, parte componentă a locuțiunilor adverbiale altfel de „de altă natură, de alt soi”, de altfel „însă; cu toate acestea”; „dacă nu..., în caz contrar”, format din alt- + -fel,este într-o antonimie relativă cu adverbele nominalizate anterior.

Bătaie de cap ne dă accentul. În multe emisiuni TV, dar și radio, adverbele respective sunt pronunțate incorect.

 Și totuși,   ástfel sau astfél; áltfel sau altfél; așádar sau așadár?

Greșit: Astfél,  în anatomia urechii, între timpan şi fereastra ovală se găseşte un lanţ de trei oscioare, sprijinite unul de altul: ciocanul, nicovala şi scăriţa – cele mai mici oase.

                    Àșadar, în anatomia urechii,  între timpan şi fereastra ovală se găseşte un lanţ de trei oscioare, sprijinite unul de altul: ciocanul, nicovala şi scăriţa – cele mai mici oase.

         Altfél spus, marele cărturar Dimitrie Cantemir consideră „betejirea şi julirea cinstei” ca factor major în instalarea stării patologice.

Corect: Àstfel,  în anatomia urechii, între timpan şi fereastra ovală se găseşte un lanţ de trei oscioare, sprijinite unul de altul: ciocanul, nicovala şi scăriţa – cele mai mici oase.

                 Așadár, în anatomia urechii  între timpan şi fereastra ovală se găseşte un lanţ de trei oscioare, sprijinite unul de altul: ciocanul, nicovala şi scăriţa – cele mai mici oase.

     Àltfel spus, marele cărturar Dimitrie Cantemir consideră „betejirea şi julirea cinstei” ca factor major în instalarea stării patologice.

Explicație: Norma limbii române literare arată că adverbele ástfel și áltfel au un accent paroxiton, adică accentul cade pe a doua silabă de la sfârșitul cuvântului. Adverbul așadár are un accent oxiton, adică accentul cade pe ultima silabă a cuvântului.