Ce este ghinionul? Ghinionul, se știe, este o întâmplare, o conjunc­tură nefavorabilă pentru cineva, este un nenoroc, o neșansă. Ghinionis­tul, prin urmare, este persoana care are ghinion, care este urmărită de ghinion. În limbajul cotidian al vorbitorilor din stânga Prutului se pare că există și… cuvinte ghinioniste, adică lexeme care au neșansa de a fi me­reu utilizate incorect, nepotrivit sau confundate cu altele.

Există domenii de activitate umană la care „se pricepe toată lu­mea”. Acestea sunt politica, moda și sportul, lista rămânând deschisă. În sport, regele probelor și jocurilor este, indiscutabil, fotbalul (cel puţin, în Europa). Pasionaţii de fotbal sau microbiștii, după vizionarea vreunui meci important, comentează fazele acestuia ore în șir. Bineînţeles, mo­mentele cele mai savurate sunt fazele de poartă – fie că golurile au fost reale, fie doar… virtuale.

Deşi e mică, cratima sau liniuţa de unire joacă un rol important în scrierea corectă, fiind un semn grafic folosit pentru a lega două cuvinte care se pronunţă împreună sau pentru a despărţi silabele unui cuvânt: nou-născut, bun-simţ, mass-media, vir-gu-lă, pă-pă-di-e, e-ven-tu-al. Nu vom da astăzi, aici, o listă de cuvinte în care apare cratima. Intenţia noastră e alta: să atragem atenţia asupra unei erori de exprimare privind termenul în discuţie.

De când s-au deschis porţile de fier după care am fost zăvorâţi decenii în şir, tot mai multă lume călătoreşte „afară” fie în interes de serviciu, fie în interes turistic, fie în căutarea unui loc de muncă cât mai bine plătit. Cu toate acestea, libertatea de mişcarea este relativă, impedimentul principal fiind... vizele. În spaţiul basarabean, în legătură cu subiectul în discuţie s-a generalizat expresia improprie a deschide o viză, calchiată după model rusesс: открыть визу. O viză, de fapt, se obţine, iar instituţiile autorizate (ambasadele, consulatele) le acordă (sau nu...).