Ce este ghinionul? Ghinionul, se știe, este o întâmplare, o conjunctură nefavorabilă pentru cineva, este un nenoroc, o neșansă. Ghinionistul, prin urmare, este persoana care are ghinion, care este urmărită de ghinion. În limbajul cotidian al vorbitorilor din stânga Prutului se pare că există și… cuvinte ghinioniste, adică lexeme care au neșansa de a fi mereu utilizate incorect, nepotrivit sau confundate cu altele.
Un asemenea cuvânt ghinionist este rută. În dicţionare, nu i se întâmplă nimic, termenul e „sigur” de locul pe care îl ocupă în inventarul lexical și de valoarea sa semantică. Când însă iese la plimbare… sau pe traseu, căci acesta este sinonimul său perfect, îl urmărește deseori ghinionul. De exemplu, în cazul în care un vorbitor spune că s-a deplasat din Ciocana în Telecentru cu o rută (în loc de maxi-taxi) – cum să nu se plângă necăjita rută de ghinion! Dacă ar putea vorbi cuvintele, ar semnala că nu te poţi deplasa cu o rută, ci pe o rută, adică pe un traseu, care înseamnă „drum urmat de un vehicul; linie străbătută de o cale de comunicaţie între două localităţi”. Altfel spus, ruta este drumul, itinerarul, parcursul urmat de un vehicul, de exemplu: Acest autocar circulă pe ruta Chișinău – Timișoara.
Alţi vorbitori (și nu puţini) confundă pe rută cu cursă, spunând: Am făcut mai multe rute la casa cea veche până mi-am adus toate lucrurile. În acest caz, ruta de fapt e una, e traseul pe care îl parcurge vorbitorul, mai multe au fost cursele. Pe aceeași rută se fac mai multe curse, de exemplu: Autobuzul nr. 11 face curse pe ruta/pe traseul Chișinău – Durlești.
Cursa deci este „drumul străbătut de un curier sau de un vehicul pe același itinerar, după un orar stabilit”. Cursă se numește și „vehiculul care parcurge un astfel de traseu”. Este corect a spune Iau cursa de Iași, avându-se în vedere autocarul care circulă (= face curse) în mod regulat pe traseul în cauză.