Rezumat Dinamismul unei limbi este susținut de caracterul flexibil și receptiv la nivel lexicosemantic. O contribuție importantă la dezvoltarea și nuanțarea vocabularului actual o au lexemele de origine engleză (englezismele), dar și derivatele formate de la acestea. Încadrate în sistemul lingvistic românesc, elementele nou create devin veritabile unități structurale și funcționale. În studiul de față am selectat și analizat o serie de englezisme cu circulație extinsă în limbajele de specialitate și familia lexicală pe care și-o constituie/ completează pe parcurs cu unități formate pe teren românesc. Majoritatea termenilor examinați sunt înregistrați în lucrările lexicografice recente, dar sunt și cuvinte care circulă doar în mass-media, în diferite domenii de activitate publică și în stilul colocvial, demonstrând creativitatea lingvistică și inventivitatea utilizatorilor. Cuvinte-cheie: englezisme, dezvoltarea vocabularului, derivare, familie lexicală, lexem, „formații românești”, afixe, adaptare, circulație.

Rezumat Articolul se centrează pe descrierea proceselor sintactice care se produc la nivelul părților de propoziție. Sunt examinate trăsăturile caracteristice ale subiectului, predicatului și atributului din textul romanului popular Sandipa, copie manuscrisă datată la sfârșitul secolului al XVIII-lea în partea de nord a Moldovei istorice și păstrată la Biblioteca de Stat Rusă, Moscova (ms. rom. 824). Fenomenele sintactice sunt cercetate din punctul de vedere al prezenței acestora în cele mai vechi scrieri de limba română și în cele contemporane cu manuscrisul de care ne ocupăm, făcându-se referire, după caz, și la situația din limba literară actuală. Cuvinte-cheie: atribut, elemente de relație, mijloace de exprimare, predicat, sintaxa propoziției, subiect.

Rezumat Obiectivul de bază al acestui articol este stabilirea și descrierea variantelor discursive ale enunțului reprezentând paradigma lui comunicativă. Constituite ca rezultat al adecvării enunțului la contextul comunicativ, variantele discursive presupun, în plan lingvistic, varierea structurii informaţionale a enunţului în raport cu structura lui semantico-sintactică. Descrise în termeni de informație veche/nouă, variantele discursive se datorează operațiilor enunţiative implicate de actualizarea discursivă a structurilor fundamentale ale enunţurilor, care sunt tematizarea și rematizarea anumitor elemente componente ale enunțului. Modelul care prezintă enunțul ca ansamblu de variante discursive combină criterii semantice, sintactice și pragmatice sau discursive. Astfel, în procesul analizei acestor variante a fost luat în considerare rolul factorilor determinanți în organizarea informațională a enunțului, aceste aspecte fiind corelate cu mărcile structurii informaționale a enunţului. Cuvinte-cheie: structură informațională a enunțului, structură referențial-semantică a enunțului, actualizare informaţională a enunțului, variantă discursivă a enunțului, paradigmă comunicativă a enunțului.

Rezumat Acad. Mihai Cimpoi se referă, în prezentul articol, la studiile, interviurile și luările de atitudine, adunate în volumul Itinerar sociolingvistic (Chișinău, 2007), în care Silviu Berejan menționează contribuția scriitorilor clasici și contemporani la dezvoltarea limbii literare române. Făcând distincție între limba vorbită și limba literară, în spiritul opiniilor expuse în lingvistică de la Ferdinand de Saussure până astăzi, acad. Berejan a evidențiat mereu unitatea limbii române în întreg spațiul locuit de vorbitorii acesteia, inclusiv în Basarabia și în actuala Republică Moldova, unde s-a promovat, din considerente politice, neadevărul științific. Prin numeroase argumente documentare, prin referințe frecvente la cronicari, marii clasici și autori contemporani, printre care și cei basarabeni (Negruzzi, Stamati, Hasdeu, Stere, Mateevici, care au respectat normele literare comune), Silviu Berejan a demonstrat că denumirea corectă a limbii, chiar vorbită cu anumite particularități: dialectale, este româna. În mai multe dintre studiile sale a supus analizei situația lingvistică din RSS Moldovenească și actuala Republică Moldova. A pledat pentru recunoașterea și cultivarea a ceea ce Eugeniu Coșeriu, „regele lingvisticii”, a denumit limba literară exemplară. Cuvinte-cheie: sociolingvistică, limbă (vorbită și literară), glotonim, adevăr (științific), grai, monolingvism, bilingvism, identitate (etnică).