Rezumat Articolul de față studiază structura semantico-sintactică a verbelor polisemantice, urmărind stratificarea sensurilor lor. Analizând vecinătăţile sintactice ale unui anumit verb polisemantic, cu matricea de roluri tematice obligatorii, caracteristice pentru relaţiile actanţiale, circumstanţiale sau predicative, observăm că în procesul funcționării au loc diverse procedee transformaționale de diferită natură. Cercetarea a demonstrat că în urma acestor transformări se modifică structura argumentală a verbului la nivel referențial, ceea ce îi permite să treacă dintr-o clasă semantică în alta pentru a-și dezvălui plenar rolul comunicativ. Responsabil de acestea ar fi fenomenul derivării actanțiale. Au fost luate în discuție doar două forme ale derivării actanțiale – tranzitivarea și intranzitivarea – având în vedere faptul că tranzitivitatea, o trăsătură semantică nemarcată, influențează capacitatea verbului de a cumula sensuri cu tipare sintactice diferite. S-a constatat că există o oscilație evidentă între marcarea pozitivă sau negativă a tranzitivității și realizarea unui verb ca intranzitiv sau ca tranzitiv. La diversificarea structurii sintactice a unui verb polisemantic participă și fenomenul varierii sintactice libere, care permite funcționarea unor variante echivalente semantic, dar diferite sintactic. Cuvinte-cheie: verb polisemantic, rol tematic, derivare actanțială, tranzitivare, intranzitivare, tipar/schemă sintactic(ă), variere sintactică liberă, rol comunicativ.

Rezumat În studiul de față ne-am propus să aducem în circuitul lingvistic românesc o serie de termeni ai motivologiei, o nouă disciplină lingvistică, ce include noțiunile de bază ale motivologiei, dar nu doar: în dicționar sunt incluși, de asemenea, termeni din lingvistica generală și din alte domenii ale lingvisticii – semasiologie, onomasiologie, derivatologie, lingvopoetică, lexicografie etc., care sunt în relații strânse cu teoria motivației cuvintelor și a unităților polilexicale stabile (UPS). Exemplele sunt aduse, în special, din materialul glotic românesc, pentru a demonstra și pe această cale necesitatea cercetării faptelor de limbă și sub aspectul lor motivațional. Concomitent, termenii propuși spre familiarizare tuturor celor interesați de problema dată vin să elucideze aspectele cercetării motivologiei care își propune studierea fenomenelor de limbă sub un alt unghi de vedere decât cel efectuat de până acum. Cuvinte-cheie: motivologie, termen, relații motivaționale, context motivațional, forma internă a cuvântului, sensul motivațional, forma motivațională, partea motivațională, funcțiile formei interne a cuvântului.

Rezumat De la Aristotel la Roman Jakobson, apoi la George Lakoff, Mark Johnson ș.a., conceptul metaforei a suferit modificări substanțiale. Lucrarea abordează metafora conceptuală în limbajul de marketing. La baza conceptualizărilor metaforice se află stabilirea unor corespondențe (mappings) între domenii conceptuale diferite, prin care se corelează un domeniu mai nou sau mai complex, mai abstract, cu unul mai familiar sau mai simplu, mai accesibil. În limbajul de marketing, pe lângă termenii denotativi, funcționează o vastă rețea de metafore conceptuale, care contribuie la conturarea și înțelegerea noțiunilor-cheie proprii acestuia. Cea mai numeroasă categorie de metafore conceptuale sunt create având ca repere variabilele esențiale de marketing produs, marcă, consumator, întreprindere și promovare. Cele mai frecvente metafore din limbajul de marketing sunt metafora organismului viu, metafora războiului (inclusiv metafora sportivă), metafora antropomorfică, metafora medicală. Metafora nu este un fenomen izolat, ci o resursă utilizată sistematic în limbajul de marketing, cu un rol substanțial în edificarea realității economice proprii domeniului, facilitând înțelegerea conceptelor abstracte și complexe ale marketingului prin analogie cu domenii de experiență familiare. Cuvinte-cheie: concept, metaforă conceptuală, marketing, creativitate, lexicalizare.

Rezumat Pornind de la conceptul antic de mimesis şi ajungând până la conceptul de autenticitate a operelor scriitorilor realiști, articolul de față își propune să urmărească evoluția abordărilor problemei autenticității în cadrul istoriei literare, delimitând caracterul autenticității literaturilor din diferite perioade prin intermediul textelor de teorie literară, dar și a operelor literare de influență. Vom pune accentul pe diferențele și similaritățile dintre concepțiile, fenomenele şi curentele literare ce se referă la autenticitate, încercând să motivăm evoluția acestora. Subiectele la care vom atrage atenția în mod deosebit se referă la relația dintre ficțiune și autenticitate pe parcursul istoriei literare, la autenticitatea literară exprimată în cadrul fenomenelor și curentelor literare, dar și la influența concepțiilor filosofice despre autenticitate asupra literaturii, începând din antichitate până în perioada modernă. Cuvinte-cheie: autenticitate, mimesis, veridicitate, ficțiune, identitate, intuiție, existențialism, absurd, noua sinceritate, post-adevăr.