Rezumat. Deși lingvistica, știință a limbii, a ajuns în prezent la un nivel înalt de dezvoltare, totuși în domeniul sintaxei mai rămân încă multe probleme nesoluționate îndeajuns. Una dintre ele, foarte importantă, este cea a criteriului de determinare a părților de propoziție. Astfel, din cauza aplicării inconsecvente a principiilor, la analiza faptelor de limbă, la nivel sintactic, se ajunge uneori în extrema formalismului structural-gramatical, prin care, drept rezultat, sunt suprapuse părțile de propoziție cu părțile de vorbire, ceea ce conduce spre o morfologizare a sintaxei. O atare analiză sintactică este fără de folos, deoarece face imposibilă identificarea reală a gândurilor din text. Grămătiștii, situați pe poziții morfologiste în sintaxă, lansează diferite variante metodologice în acest sens. Una dintre ele ar fi cea prin care se susține că forma gramaticală de caz al cuvântului ar fi decisivă la identificarea părților de propoziție. O astfel de metodă este mai puțin aplicabilă în limba română, deoarece la aceeași formă gramaticală de caz avem mai multe funcții sintactice și la aceeași funcție – mai multe forme. Aceste aspecte morfologice și sintactice încercăm să le analizăm prin demonstrare în studiul ce urmează, referindu-ne, în special, la statutul semantico-sintactic al subiectului logic în propoziție

Cuvinte-cheie: principiu logic și semantic, formalism structural-gramatical, morfologizare a sintaxei, sintaxa formală, aspect pragmatic, aspect sintagmatic etc.

Descarcă PDF

Rezumat. Prezentul articol se axează pe problema funcționării pronumelui reflexiv în dativ pe lângă verb. Bazat pe un substanțial corpus, articolul se referă la delimitarea funcțiilor, a valorilor și a nuanțelor pronumelui reflexiv în dativ, precum și a diverselor structuri fundamentale în care apare. Sunt descrise trei construcții cu structurile lor aferente, din care reiese că dativul reflexiv funcționează în două ipostaze: 1) cea de subcategorizare a verbului, ca actant, primind rol tematic de destinatar sau de beneficiar și funcție sintactică de complement indirect și 2) cea de dublă subordonare – față de verb și față de un nominal din structura respectivă. În această ipostază, nu ocupă o poziție de subcategorizare a verbului, ci dobândește o semnificație de posesiv de la acest nominal și îndeplinește funcția de complement posesiv, funcție fără rol tematic.

Cuvinte-cheie: pronume reflexiv, clitic, dativ, actant, rol tematic, valoare reciprocă, valoare posesivă, construcţie sintactică.

Descarcă PDF

Rezumat. Procesul de receptare a prozei românești din Republica Moldova în Ucraina prin mijlocirea traducerilor artistice, efectuate între anii 1954-1989, este tratat, în linii mari, sub două aspecte: selecția și individualitatea traducătorilor. Se constată că, în majoritatea cazurilor, au fost selectate și editate opere valoroase, dar și câteva scrieri lipsite de vigoare și autenticitate, alcătuite în spiritul realismului socialist. Majoritatea covârșitoare a promotorilor prozei româneşti în spațiul ucrainean reprezintă personalități literare distincte. În eventualitatea continuării dialogului literar româno-ucrainean, autorul propune să se selecteze pentru traducere și opere epice substanțiale create în spațiul românesc de la est de Prut până la 1940 și să nu fie ignorat nordul Bucovinei și ținutul Herța. În acest scop, se propune o listă de creații epice care s-au bucurat de aprecieri în contextul literar autohton și nu numai. Doar luându-se în seamă aceste recomandări, cititorului ucrainean i se va oferi imaginea veridică a genului epic din zonele respective.

Cuvinte-cheie: traducere, receptare, dialog, selecţie, proces, conlucrare

Descarcă PDF

Rezumat. Articolul expune rezultatele cercetării raportului hipertextual dintre povestea Ivan Turbincă (Iași, 1878) de Ion Creangă și Ivan Turbincă 2.0. O continuare a poveștii lui Ion Creangă (Iași, 2019) de Alexandru Vakulovski. Având statut de hipertext, varianta din 2019 a poveștii este creată prin procedeul transpoziției lumii fabuloase într-un alt cadru spațio-temporal, într-o virtualitate transculturală. Mecanismul care generează imaginea noii lumi artistice are la bază procesul de transfigurare simbolică a esenței destinului etnic. Autoarea studiază procesul de codificare a istoriei naționale în sistemul de simboluri al poveștii, dar și raporturile dialogale dintre vocile hipoși hipertextului.

Cuvinte-cheie: hipertextualitate, dialog, lume artistică, fabulos, sociopolitic, identitate.

Descarcă PDF