„Viața fiecărui om nu este decât o călătorie spre sine însuși”

Hermann Hesse

Rezumat: În articolul prezentat vom analiza personajele feminine și aportul lor simbolico-arhetipal la reîntregirea individualității protagonistului romanului „Viața și moartea nefericitului Filimon...”. În timpul rătăcirii oarbe prin catacombele carierei de piatră de sub sat, simbol al labirintului inconștientului, feminitatea reprimată de-a lungul vieții, este resuscitată, recunoscută și reintegrată în identitatea lui Filimon, potrivit modelelor arhetipale de redobândirea unității și plenitudinii ființei. Discontinuitățile și fluiditatea memoriei involuntare îi ordonează și revelează axa spirituală – nervul rupt al ființei, prin puterea de compensare și echilibrare ontologică a dominantei masculine, mortificatoare, din viața lui Filimon în favoarea celei feminine, dătătoare de viață, a animei, reprezentată de un trio arhetipal: mama – bunica – sora.

            0. La începutul anilor ʼ80, acad. Silviu Berejan a fost vizitat de academicianul din București Haralambie Mihăiescu, acesta din urmă fiind însoșit de feciorul lui, Doru. Ca un corolar al dicuției multilaterale și fundamentale asupra unor probleme de filologie, istorie și, evident, de politică, care au durat câteva ore, a urmat o masă copioasă, în timpul căreia am avut posibilitatea să schimb câteva vorbe cu Doru Mihăiescu. Luând în discuție problema poeziei eminesciene, Doru Mihăiescu a afirmat că, dacă nu ești moldovean, nu ești capabil să pătrunzi în atmosfera și în esența liricii eminesciene, cu atât mai mult nu poți înțelege profunzimea ideii din versul eminescian etc., etc., fără a cunoaște bine graiul moldovenesc, recitând în acest context o strofă din poezia Umbra lui Istrate Dabija-Voievod: –Măria-voastră va să-ndemne / Pe neamul nostru în trecut? / Ci el cu mâna face semne / Că nu-nţeleg ce el a vrut. / – Măria-voastră-nsetoşează / De sânge negru şi hain?/ El capu-şi clatină, oftează: / –De vin, copilul meu, de vin. 

            Abstract: The international lexicon is a totality of lexical units, whose functioning in the language is dictated by two mechanisms - nominative and syntactic. One mechanism is responsible for selecting and creating denominative units, another is responsible for word’s construction. Terminological units autonomous, non-autonomous and of Greco-Latin origin (so-called "cultisms", "elevated words") form the core of medical terminology.

            Rezumat: În articol se promovează ideea că traductologia şi imagologia - domenii exegetice noi, tangenţiale – au ca obiect de studiu imaginea artistic în sens larg – component principal al producţiilor literare; chip, înfăţişare, profil identitar al unui popor sau etnii implantate într-un anumit spaţiu alolingv. Anume viziunea asupra tezaurului literar tradus, a  operelor de artă achiziţionate de o oarecare ţară şi cunoaşterea altor particularităţi ale realităţii în receptare constituie acea comunitate a obiectelor de studiu care determină tangenţa domeniilor de cercetare nominalizate. Se ştie că o naţiune îşi va forma o închipuire, un tablou despre o anumită entitate demografică dacă o va cunoaşte prin veritabilul ei tezaur literar-artistic şi alte componente definitorii. Prin urmare, traductologia şi imagologia au datoria să asigure supravegherea ca din contextul emitent să pătrundă în cel receptor, în paralel cu alte atribute, operele literar-artistice cele mai reprezentative şi să fie traduse şi comentate profesionist.