Problemele ne-au invadat viața. În fiecare zi se iscă noi și noi situații de problemă. Drumul, care ne duce și ne aduce, este și el o problemă... Și omul este nevoit s-o „hotărască”.

Greșit: Să hotărâm problema drumurilor în țara noastră!

Corect: Să luăm o decizie în problema drumurilor în țara noastră! Să soluționămproblema drumurilor în țara noastră!

Explicație: Verbul a hotărî  este sinonim cu verbul a  decide, care are semnificația de „a soluționa în mod definitiv”.

Altfel spus,  Să decidem problema drumurilor în țara noastră! Dar oare problema poate fi decisă sau hotărâtă? Or, să hotărâm ce trebuie să facem?

 Problema se pune în discuție,  implică acțiuni de   dezbatere etc. În urma acestor discuții, se fac propuneri, se iau atitudini, decizii de soluționare a problemei respective, se caută căi de ieșire din impasul problemei etc.  întru ameliorarea situației.

Ne referim la un exemplu de calc semantic proprii limbii ruse, dar impropriu limbii române.

De multe ori, în cadrul emisiunilor 112, suntem informați:

Greșit: Urcarea la volan în stare de ebrietate a cauzat provocarea a X accidente în 2021.

Cifra stresează și atenționează. Verbele a cauza și a provoca sunt și ele în stare de stupor... 

Corect: Urcarea la volan în stare de ebrietate a cauzat  X accidente în 2021.

                  Urcarea la volan în stare de ebrietate a  provocat  X accidente în 2021.

Explicație: Verbele a cauza și a provoca sunt în relație de sinonimie:

·  a cauza „a fi cauza unei întâmplări (în special, neplăcute, rele), a pricinui, a produce, a provoca”;

·  a provoca „a avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui”, substantivele deverbale (cauzare, provocare) denumind acțiunile   „de a cauza și de a provoca și rezultatele lor”.

Presupunem că această alăturare sinonimică este un mod de a trage clopotul... La volan în stare de ebrietate ... Nu se poate!

Totuși, aceste cuvinte nu se complac în nemijlocita vecinătate și au tendința de a se exclude.

Să le respectăm dreptul în a fi utilizate corect!

Mulți dintre noi ne vrem buni vorbitori de limba română, de aceea ne străduim să nu mai folosim cuvântul rută cu sensul „mijloc de transport” sau cuvântul-surogat rutieră, pentru că nu e corect!

–Urcă în bus!

–Dar de ce bus? De ce nu maxi-taxi?

–Cuvântul e prea greoi... nu știu cum... Când spui bus, lumea înțelege; busul e de oameni sau de marfă, eu doar nu spun rută sau rutieră.

De multe ori, în vorbirea uzuală, bun!-ul devine răspunsul care vrea să arate un acord sau o afirmație:  

- Facem așa?

 - Bun, facem așa!

Să fie oare corect? 

Explicație: Cuvântul bun (din latinescul bonus) este varianta masculină a adjectivului cu patru terminații bun, ă, i, e „care prezintă calitățile necesare prin natura, funcția, destinația sa”.

Cu valoare adverbială, exprimă o aprobare:  Bine! Da! Așa!

Corect: - Bun, facem așa!

       -Bine, facem așa! 

Apropo, adverbul bine (din latinescul bene) poate avea și valoare adjectivală în îmbinări de tipul om bine, adică om „armonios dezvoltat, plăcut la vedere”.