F, f,subst. m. invar. [Pr.: ef, fe, fî.] 1) A opta literă a alfabetului limbii române. Cuvântul fericire începe cu litera „f”. 2) Sunet notat cu această literă (consoană fricativă labiodentală surdă). …
FA, subst. m. invar. [< it. fa.] muz. 1) Treapta a patra a gamei diatonice (do major). 2) Sunetul şi nota corespunzătoare acestei trepte. 3) Una dintre cheile muzicale. ♦ Instrument in fa instrument ale cărui sunete sună cu o cvintă mai jos decât sunt scrise.
A FABRICÁ, fábric, vb. tranz. [Sil.: -bri-; < fr. fabriquer, lat. fabricare.] 1) (mărfuri, produse) A produce în serie, prelucrând materia primă la o fabrică, la o uzină. Sin.: a confecționa. … Întreprinderea „Ionel” fabrică îmbrăcăminte modernă la un preț accesibil. 2) fig. depr. A face în grabă şi necalitativ. A fabrica versuri. 3) fig. (lucruri inexistente, neadevărate) A crea cu ajutorul imaginaţiei, în mod arbitrar. … Sin.: a izvodi; a născoci; a inventa; a isca; a iscodi; a broda.*
FABRICÁNT, fabricánţi subst. m. [Sil.: -bri-;< fr. fabricant.] 1) Proprietar (şi conducător) de fabrică. Sin.: industriaş.* Fabricanții din industria laptelui. 2) Persoană care fabrică ceva. Fabricant de arme.
FABRICÁRE, fabricắri, subst. f. [Sil.: -bri-; din a fabrica.] Acţiunea de a fabrica şi rezultatul ei. Sin.: fabricație. Tehnologia de fabricare a untului.
Fabricát1, fabricáte, subst. n. [Sil.: -bri-; < germ.Fabrikat.] Marfă produsă într-o fabrică, într-o uzină etc.
FABRICÁT2, fabricátă, fabricáţi, fabricáte, adj. [Sil.: -bri-; din a fabrica.] v. A FABRICA.
FABRICÁŢIE, fabricáţii, subst. f. [Sil.: -bri-, -ţi-e; art.: fabricaţia; G.–D.: fabricaţiei; < fr. fabrication, lat. fabricatio, -onis.] 1) Proces tehnologic de producere a mărfurilor într-o fabrică, într-o uzină etc. Sin.: fabricare. Sisteme de fabricaţie. 2) Producţia unei asemenea unităţi industriale.
FÁBRICĂ, fábrici, subst. f. [Sil.: -bri-; < fr. fabrique, rus. Fabrika, germ. Fabrik.] Întreprindere industrială în care se prelucrează materia primă sau semifabricatele cu ajutorul unor maşini şi utilaje. … Fabrică de zahăr. Fabrică de mobilă. ♦ A lua(pe cineva)în fabrică a lua pe cineva la rost. A intra în fabrica cuiva a fi certat de cineva, a i se reproșa, a i se cere socoteală; a fi bătut de cineva.
FABRICITATE, subst. f. [Sil.: -bri-; G.–D. art.: fabricităţii; < a fabrica + suf. -itate.] Capacitate a omului de a crea, de a produce bunuri.
A FABULÁ, fabuléz, vb. tranz., intranz. [< fr. fabuler.] 1. tranz. (scurte povestiri alegorice) A inventa, folosind procedeul personificării. Sunt copii care fabulează tot felul de povești care mai de care mai fantastice. 2. intranz. A spune minciuni; a fi mincinos. Sin.: … a minţi.* Parlamentarul fabulează și intoxică presa cu informații false.
FABULÁRE, fabulắri, subst. f. [Din a fabula.]Acţiunea de a fabula şi rezultatul ei.Sin.: fabulație.
FABULÁTE, subst. n. pl. [cf. engl.fabulate.] Specii ale legendei în care relatarea nu se face din experienţa personală, ca în memorate, ci se povestesc întâmplări auzite de la alţii, în legătură cu tradiţii, credinţe, obiceiuri. Evenimente narate în fabulate.
FABULATÓRIU, fabulatórie, fabulatórii, adj. [Sil.: -riu; < fr.fabulateur, lat.fabulator.] Care ţine de fabulaţie; care se referă la fabulaţie; care fabulează. Imaginație de tip fabulatoriu.
FABULÁŢIE, fabuláţii, subst.f. [Sil.: -ţi-e; art.: fabulaţia; G.–D.: fabulaţiei; < fr. fabulation, lat. fabulatio, -onis.] lit. 1) Povestire alegorică. În legendă sunt prezente elemente de fabulație. 2) Povestire cuprinsă într-o operă literară. … A construi fabulaţii. 3) Prezentare a unor fapte, a unor întâmplări etc. imaginare ca reale sau ca posibile. Sin.: fabulare. Întâmplarea a fost o fabulație. 4) ret. Figură retorică prin care se redă ca real ceva imaginar. 5) Afirmaţie prin care se denaturează în mod intenţionat adevărul. Sin.: minciună; neadevăr.* Este fabulaţia lui Dragomir, întâlnirea nu a avut loc.
FÁBULĂ, fábule, subst. f. [< lat. fabula, fr. fable.] 1) Creaţie literară alegorică de proporţii mici, în proză sau în versuri, în care se satirizează anumite moravuri, deprinderi prin personificarea animalelor, plantelor sau lucrurilor. Donici a criticat în fabulele sale, pe exemplul unor animale, moravurile proaste din societatea umană. 2) Povestire în care elementele imaginare nu se disting de cele reale. 3)rar. Subiectul unei opere literare. 4) Istorisire, relatare mincinoasă, inventată. … Fabula noii ordini mondiale.
FABULÍST, fabulístă, fabulíşti, fabulíste, subst. m. şi f. [< fr. fabuliste.] Autor de fabule. Satul Donici a fost numit în memoria fabulistului A. Donici.
FABULÍSTIC, fabulístică, fabulístici, fabulístice, adj. [< fabulíst + suf. -ic.] Care ţine de fabulă sau fabulişti; care se referă la fabulă sau la fabulişti. Caracteristici fabulistice ale filmului.
FABULÓS, fabuloásă, fabulóşi, fabuloáse, adj. [< fr. fabuleux, lat. fabulosus.] 1) (despre preţuri, sume de bani, averi) Care este extrem de mare. … Ant.: infim. Reduceri fabuloase la electrocasnice. 2) Care este caracteristic pentru lumea fabulelor. … Fascinația lecturii produce satisfacţii deosebite copilului prin trăirea întâmplărilor fabuloase care se petrec în carte. 3) şi substantival Care există numai în imaginaţie. Sin.: imaginar; ireal. În poveştile lui Creangă,fabulosulprezintă mai multe particularităţi.
A (se) FACE, (mă) fac, vb. [< lat. facere.] 1. tranz. 1) (bunuri materiale sau valori spirituale) A realiza prin efort fizic sau intelectual. Sin.: a crea; a produce.* A face o casă. A face poezii. ♦ A face focul a întreţine focul. A face cadou a dărui. 2) (obiecte care necesită îngrijire) A aranja în ordinea cuvenită. A face patul. A face curăţenie. 3) (avere, bani etc.)A aduna, sporind mereu. ♦ A face banul cu ciocanul a câştiga uşor bani mulţi. 4) A determina, acţionând într-un anumit fel. A face să plece. A face să râdă. 5) (persoane) A înzestra cu un calificativ (de obicei, depreciativ). Sin.: … a califica; a eticheta; a taxa; a considera.* L-a făcut prost. ♦ A-l face (pe cineva) cum îi vine la gură a ocărî (pe cineva), folosind cuvinte la întâmplare. 6) (mai ales cu substantive abstracte) A efectua, procedând într-un anumit fel. A face un bine. A nu face nimic. ♦ Tace şi face se spune despre cineva care înfăptuieşte pe tăcute un lucru surprinzător. Una zice şi alta face spune într-un fel şi procedează altfel. Face ce face (sau ce poate) încearcă în toate felurile. Ce are a face? a) ce importă? b) ce legătură este? N-are a face n-are importanţă. S-a făcut ne-am înţeles. 7) A avea drept efect. Sin.: a pricinui; a cauza; a provoca. … ♦ A-i face cuiva de lucru a complica cuiva rezolvarea unei chestiuni. A i-o face bună (sau lată) a pricinui un mare rău. 8) (studii, politică etc.) A practica în mod sistematic. 9) (drumuri, distanţe) A străbate de la un capăt la altul. Sin.: a parcurge.* A face un drum lung. ♦ A-şi face drum (la cineva) a căuta pretext pentru a vizita pe cineva. 2. intranz. 1) A acţiona după cum dictează împrejurările sau conştiinţa. … Fă, cum îţi spun. 2) (mai ales în superstiţii) A vesti apariţia unui fenomen sau eveniment. A face a vreme rea. Face a bine. 3) (în poveşti şi în superstiţii) A lega prin vrăji. … Ant.: a desface. A face de dragoste. 4) A prezenta o anumită valoare (bănească). Sin.: a valora; a preţui; a costa; a cântări; a fi; a trage. * Cât face o pereche de pantofi? 5) A prezenta interes. Face să vizitezi acest muzeu. 6) A căuta să apară altfel, decât este. A face pe deşteptul. 3. intranz. pronom. 1) A avea loc accidental. … Ce se face pe lume. ♦ Cum se face? cum se întâmplă? 2) A se crea aparenţa. … Se făcea că zburăm. 3) A începe sau a ajunge să fie. Sin.: a deveni. A se face medic. A se face mare. ♦ A se face nevăzut a dispărea. 4) A crea impresie falsă (pentru a induce în eroare). Sin.: a (se) preface; a simula; a afecta.* Se făcea că citeşte. 2. (în îmbinări) 1) (despre perioade ale zilei, fenomene sau stări ale naturii, sugerând ideea de schimbare) A se face ziuă. A se face frig. 2) (despre căi de comunicaţie, sugerând ideea de formare) A se face drum. A se face cărare. 3) (despre senzaţii sau sentimente, sugerând ideea de copleşire) A i se face dor. 4) (despre persoane, sugerând ideea de procurare sau de obţinere) A se face cu diplomă. A se face cu o carte interesantă.
FÁCEBOOK, subst. n. [Pr.: féisbuk; < engl. Facebook.] tehn. inform. Reţea de socializare pe internet. Facebookul poate afecta negativ psihicul unor categorii de persoane.