DA¹, adv. [< bg. da, srb. da, rus. da.] 1) (atribuie celor spuse valoare afirmativă) Exact; de acord; aşa este. ♦ Ba da exprimă răspunsul afirmativ la o întrebare negativă. 2) (cu sens interogativ se foloseşte pentru a căpăta răspuns la o alternativă) Aşa sau altfel?
DA², conj. v. DAR¹.
A (SE) DA, (mă) dáu, vb. [< lat. dare.] 1. tranz. 1) A pune în posesie. Ant.: a lua. A da o carte. ♦ A(-şi) da bună ziua (sau bună seara, bineţe) a (se) saluta. 2) (ceva) A pune … la dispoziţie, la îndemână. Sin.: a oferi; a acorda; a propune.* ♦ A da cu chirie a închiria. A da cu (sau în) arendă a arenda. A da (cu) împrumut a împrumuta. 3) A oferi spre vânzare. Sin.: a vinde; a comercializa; a plasa; a desface.* Ant.: a cumpăra. Cum dai perele? 4) (bunuri materiale) A pune la dispoziţie printr-o donaţie; a aduce în dar. Sin.: a dărui; a dona; a închina.* 5): : A da o luptă, o bătălie a purta o luptă, o bătălie. A da un spectacol a reprezenta un spectacol. A da o telegramă a expedia o telegramă. A da sfaturi a sfătui. A da raportul a raporta. A da lecţii (sau meditaţii) a preda lecţii. A da însemnătate a acorda atenţie. A da foc a aprinde. A da seamă (sau socoteală) a răspunde de ceva. A-şi da seama a se lămuri; a pricepe. A da buzna a năvăli (undeva) pe neaşteptate; a se repezi să intre sau să iasă. A da târcoale a se învârti în preajma cuiva sau a ceva; a umbla de jur împrejur. 2. intranz. 1) (despre ferestre, uşi, încăperi) A avea vederea spre…; a se deschide spre… Fereastra de la dormitor dă în grădină. 2) (despre lumină) A cădea într-o direcţie oarecare. 3): A da în clocot a începe să fiarbă, să clocotească. A da în copt (sau în pârg) a începe să se coacă, să se pârguiască. A da în foc a se umfla, a curge afară din vas. A-i da (cuiva) lacrimile a i se umezi ochii; a începe să plângă. A(-i) da (cuiva) sângele a începe să sângereze. A da inima (sau duhul din cineva) a se sufoca din cauza unui efort prea mare. 3. intranz. pronom. 1) A înceta de a mai opune rezistenţă; a nu se mai împotrivi. … Sin.: a ceda; a se preda.* ♦ A se da bătut a se lăsa convins. A se da de gol a se trăda; a se demasca. 2) (urmat de determinări ca : pe gheaţă, de-a rostogolul, în leagăn etc.) A se deplasa într-o anumită direcţie. ….
DA CáPO, loc.adv. [< lat. da capo.] (indică repetarea unei lucrări muzicale, a unei acţiuni, operaţii etc.) 1) De la început. 2) Din nou. ♦ Da capo al fine de la început până la sfârşit.
dac, dácă, daci, dáce, adj., subst. … [< lat. dacus.] 1. adj. Care se referă la Dacia sau la populaţia ei; privitor la Dacia sau la populaţia ei. Sin.: dacic.* 2. subst. m. şi f. Persoană care făcea parte din populaţia de bază a Daciei.
dácă, conj. [< de4 + că.] (introduce propoziţii subordonate.) Citeşte dacă vrei; dacă nu ştii, întreabă.
DACIáDĂ, daciáde subst. f. [Sil.: -ci-a-, G.-D.: daciadei; < dac + suf. -iadă.] Competiţie sportivă românească, cu caracter de masă organizată din doi în doi ani, înainte de 1989. DACIáN, daciánă, daciéni, daciéne, subst., adj. [Sil.: -ci-an. pl. -ieni, -iene; < fr. dacien.] geol.1. subst. n. 1) Al treilea etaj al pliocenului din sud-estul Europei (din Bazinul Dacic). 2) Serie de strate geologice din această perioadă. 2. adj. Care se referă la această perioadă; propriu acestei perioade.
dácic, dácică, dácici, dácice, adj. [< lat. dacicus, -a, -um.] Care se referă la Dacia sau la populaţia ei. Sin.: dac.*
DACÍSM, dacísme, subst. n. [< dac + suf. -ism.] 1) Ansamblu de caractere specifice dacilor Sin.: dacitate.* 2) Sentiment de admiraţie faţă de daci. Sin.: dacitate.* 3) Element lexical de origine dacică.
DACÍT, subst. n. [< fr. dacite] mineral. Rocă vulcanică, cenuşie, alcătuită din cuarţ, andezin, biotit, feldspat etc., care se foloseşte ca piatră de construcţie. / Par.: dacită.
DACÍTĂ, subst. f. [< fr. dacite.] Exploziv folosit în mine și în cariere. Dacita face parte din grupul dinamitelor. / Par.: dacit.
DACITATE, subst. f. [< dac + suf. -itate.] 1) Ansamblu de caractere specifice dacilor Sin.: dacism.* 2) Sentiment de admiraţie faţă de daci. Sin.: dacism.* 3) Element lexical de origine dacică.
DACÍTIC, dacítică, dacítici, dacítice, adj. [< dacit + -ic.] mineral. 1) Care conţine dacit. 2) Care se referă la dacit; propriu dacitului.
A DACIZá, dacizéz, vb. tranz. [< dac + suf. -iza.] A coloniza cu daci.
DACIZáT, … dacizátă, dacizáți, dacizáte, adj. [Din a daciza.] v. A DACIZa.
DACNOMANÍE, dacnomaníi, subst. f. [Art.: dacnomania; G.-D. dacnomaniei; < fr. dacnomanie.] med.Tendinţă patologică de a muşca. Copilul e bolnav: are dacnomanie.
DACOROMáN, dacorománă, dacorománi, dacorománe, adj., subst. [< dac + roman.] 1. adj. Care ţine de romani; propriu romanilor. 2. subst. m. Populaţie de limbă latină, care s-a format pe teritoriul Daciei ca urmare a convieţuirii dacilor cu colonostii romani şi care, după retragerea romanilor, a constituit elementul fundamental în procesul de formare a poporului român.
DACOROMẤN, dacoromấnă, dacoromấni, dacoromấne, subst., adj. [< dac + român.] 1. adj. Care aparţine romanilor din nordul Dunării; privitor la românii din nordul Dunării. Sin.: dacoromânesc.* 2. subst. m. şi f. mai ales la pl. Persoană care face parte din populaţia română din nordul Dunării. 3. subst. f. mai ales art. Dialect vorbit de dacoromâni, devenită limbă națională și literară.
DACOROMÂNéSC, dacoromânésc, dacoromânéască, dacoromânéști, adj. [< dacoromân + suf. -esc.] Care aparţine românilor din nordul Dunării; privitor la românii din nordul Dunării. Sin.: dacoromân.* Vestigii dacoromânești.
DACRI-, [ Var.: dacrio-; < fr. dacry(o)-.] Element d compunere însemnând „lacrimă”.
DACRIO-, v. DACRI-.
DACRIOADENÍTĂ, dacrioadeníte, subst. f. [Sil.: -cri-o-., art.: dacriodenita; G.-D. dacriodenitei; < fr. dacryoadénite.] med. Inflamaţie acută sau cronică a glandelor lacrimale.
DACRIOCÉL, dacriocéle, subst. n. [Sil.: -cri-o-; < fr. dacrycèle.] med. Hernie a glandei lacrimale.
DACRIOCÍST, dacriocíste, subst. n.[Sil.: -cri-o-;< fr. dacryocyste.] anat. Sac lacrimal.
DACRIOCISTÍTĂ, dacriocistíte, subst. f. [Sil.: -cri-o-; art. dacriocistita; G.-D. dacriocistitei; < fr. dacryocystite] med. Inflamaţie a sacului lacrimal.
DACRIOGÉN, dacriogénă, dacriogéni, dacriogéne, adj. [Sil. -cri-o-; < fr. dacryogène] med. Care provoacă secreţia lacrimilor.
DACRIOÍD, dacrioídă, dacrioízi, dacrioíde, adj. [Sil.: -cri-o-; < fr. dacryoide. ] Care este în formă de lacrimă. Mi-a dăruit un pandativ dacrioid.
DACRIOLÍT, dacriolíte, subst. n. [Sil.: -cri-o-; < fr. dacryolithe.] med. Calcul sau concreţiune care se formează în canalele lacrimale.
DACRIÓM, dacrioame, subst. n. [Sil.: –cri-om-; < engl. dacryoma.] med. Ulcer al căilor lacrimale. În urma examinării a fost depistat un dacriom.
DACRIOPIORÉE, dacriopiorée, subst. f. [Sil.: -cri-o-; < dacrio-+ pioree.] … med. Supuraţie a căilor lacrimale.
DACRIORÉE, dacriorée, subst. f. [Sil.: -cri-o-; art.: dacrioreea; G.-D. dacrioreii; <fr. dacryorhée.] Lăcrimare abundentă.
DACRÓN, subst. n. [< engl., fr. dacron.] chim. Fibră sintetică poliesterică, de provenienţă americană. Dacronul este folosit în chirurgie.
DACTÍL-, [Var.: dactilo; < fr. dactyl(o)-.] Element de compunere însemnând „deget", „în legătură cu degetele"; „în legătură cu maşina de scris". …
DACTÍLIC,dactílică, dactílici, dactílice, adj. [Cf. fr. dactylique.] 1) (despre versuri ) Care este alcătuit din dactili. ♦ Metru dactilic sistem de versificaţie care are la bază, ca unitate metrică, dactilul. Rima dactilică rimă cu accentul pe antepenultima silabă.