BA, adv. [< bg., scr., pol., ucr. ba.] 1) Nu; în niciun caz. Sin.: nicidecum. Ant.: da. ♦ A nu zice nici da, nici ba a nu-şi da nicio părere. A zice ba a se împotrivi. 2) Când aşa, când aşa; când una, când alta. Ba apare, ba dispare. Ba vine, ba nu vine. 3) (accentuează sensul cuvintelor pe care le însoţeşte) Chiar. Nu-mi pare rău, ba îmi pare bine. ♦ Ba încă (sau chiar) mai mult decât atât; în plus.

BABÁ, babále subst. f. [Art.: babaua; G.-D.: babalei; < tc. baba.] Piesă cilindrică din metal, fixată pe puntea unei nave sau pe chei, de care se leagă parâmele la ancorare. Sin.: bantă.* Babaua cea veche s-a defectat.

BABÁC, subst. m. v. BABACĂ.

BABÁCĂ, babáci, subst. m. [Var.: babac; G.-D. art.: babachii/babacăi; < ngr. babákas.] 1) fam., reg.  (folosit și ca formulă de adresare a copilului către părintele său) Bărbat considerat în raport cu copiii săi. Sin.: tată; taică. Nu l-am apreciat cum trebuie pe babac. ♦ Trai, neneaco, cu banii babachii, se spune: a) despre cineva care duce o viaţă fără griji cu banii tatălui său; b) despre cineva care duce o viaţă fără griji cu banii altuia. 2) la pl. fam. Părinţi (bătrâni). Am ajuns cu bine la babacii care locuiesc la ţară. 3) fig. iron. Elev repetent. 4) fig. Elev mai înalt decât colegii săi. 

BABALẮU, subst. m. v. BABALÂC.

BABALÚC, subst. m. v. BABALÂC.

babalẤc, babalấci, subst. m. [Var.: babalău; babaluc; băbălău; < tc. babalık.] 1) fam., peior. Om bătrân şi neputincios. Sin.: boşorog.* Ant.: tânăr. Probabil, este cartea unui babalâc bezmetic.2) Persoană lipsită de vigoare fizică şi intelectuală.3) Stâlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii de vânt pentru ca aceasta să poată fi învârtită în bătaia vântului. 4) pop. Stâlp de la marginea prispei caselor. Babalâcul e din lemn de stejar.

BÁBĂ, bábe, subst . f. [< bg., scr., ucr. baba.] 1) Femeie bătrână. Sin.: babetă.* Ant.: tânără. Baba s-a mutat într-o casă părăsită de la marginea satului. ♦ Satul arde, şi baba se piaptănă a fi preocupat de lucruri neînsemnate într-o situaţie gravă. A trecut baba cu colacii (sau cu colacul) a scăpat o ocazie bună. 2) Femeie bătrână care încearcă să vindece bolile prin vrăji sau descântece. Sin.: vrăjitoare.* Baba Anisia a lecuit un copil bolnav de amigdalită. 3) Peşte mic cu capul mare, cu corpul îngust, fără solzi. Sin.: zglăvoacă.* Baba este un peşte dăunător, deoarece mănâncă icrele de păstrăv. 4)reg. Ciupercă roșie, comestibilă, care crește pe crengi uscate și putrede. Pădurarul cunoaşte locurile unde cresc babe. 5) : (De-a) baba-oarba joc de copii în care un jucător legat la ochi încearcă să prindă pe unul din ceilalţi copii. Copiii s-au adunat în curte şi au hotărât să se joace de-a baba-oarba. Zilele babei primele nouă sau douăsprezece zile ale lunii martie, în care vremea este adesea foarte schimbătoare. S-a dus zăpada albă de pe întinsul ţării, S-au dus zilele babei şi nopţile vegherii (Vasile Alecsandri).  

BÁbel subst. n. [Din Babel (n. pr.)] 1): Turnul Babel, turnul pe care îl durară urmașii lui Noe în șesul Senarului spre a scăpa de un nou potop, când Dumnezeu le amestecă limbile. 2) fig. Adunare unde, toți vorbind odată, nu se pot înțelege.

BABÉLIC, babélică, babélici, babélice adj. [< fr. babélique] 1) Care se referă la turnil Babel; propriu Turnului Babel. 2) Care este gigantic, uriaş. 3) Care este amestecat, haotic. 4) fig. Care este extrem de încurcat, de confuz.

BABÉTĂ, babéte subst. f. [< babă + suf. -etă.] pop. rar Femeie bătrână. Sin: babă.*Babeta avea treabă la bucătărie. /Par.: baghetă; bavetă.

BABEURRE, subst. n. [Pr.: babör; < fr. babeurre.] Preparat alimentar dietetic, uşor acidulat, derivat din lapte de vacă, parţial degresat, şi folosit în alimentaţia sugarului.Îşi alimenta copilul cu babeurre din primele zile de viaţă. 

BÁBIE, bábii subst. f. [Sil.: -bi-e; art.: babia; G.–D.: babiei; et. nec.]  reg., bot. Smoc de seminţe din vârful fuşteiului cepei sau al   usturoiului.

BABILONIÁN, babiloniánă, babiloniéni, babiloniéne, adj., subst. [Sil.: -ni-an; < Babilon (n. pr.) + suf. -ian.] 1. adj. Care aparţinea Babilonului sau populaţiei lui; propriu Babilonului. 2. subst. m. şi f. Persoană care făcea parte din populaţia de baza a statului Babilon sau era originară din Babilon.

BABILONÍE, babiloníi, subst. f. [Art.: babilonia; G.–D.: babiloniei; < Babilon, (n. pr.) + suf. -ie.] 1) Exprimare (orală sau scrisă) confuză şi încurcată. 2) Învălmăşeală mare. … Ant.: ordine.

BABÍNĂ, babíne, subst. f. [< fr. babine.] zool. Partea groasă, care atârnă, a buzelor unor animale.

BÁBIȚĂ¹, bábițe, subst. f. [< bg., sb. babica.] 1) ornit. Pasăre acvatică migratoare, de talie mare, cu pene albe şi ciocul lung și puternic, cu un sac elastic sub maxilarul inferior, în care se adună peștii cu care se hrănește. Sin: pelican.* Pe ostrovul învecinat, un stol de babiţe stau adormite (Alexandru Odobescu).2) zool. Melc fără casă. 3) bot. Ciupercă cu pălăria foarte tare, care crește pe fagi și mesteceni, din care se obţine iasca. Bătrânii mai strâng şi în prezent babiţe pentru iască.4) bot. Ciupercă cu pălăria acoperită de un strat de peri alipiți, cu aspect, la început, albicios, devenind mai târziu, brun și negricios, care crește pe meri, pruni și sălcii și din care se prepară iască sau fitile pentru candele. 5)   min; reg. Rocă calcaroasă dură, de diferite culori, care, prin șlefuire, capătă aspect lucios și neted, fiind folosită în construcție și ca material pentru sculptură. Sin.: marmură.* 6) tehn., reg. Ferăstrău mare cu o lamă dințată lungă, având două mânere de care trag doi oameni. 7) textil. Bucată de lemn care ține spata în vătale.

BÁBIȚĂ², bábițe, subst. f. [< bg. babici.] mai ales la pl. pop. 1) Diaree a sugarilor. 2) Boală a copiilor cu dinți de lapte, care se manifestă prin umflarea burții, dureri mari și diaree. Babiţa este o boală a sugarilor. 3) reg. Boală manifestată prin amețeli și dureri de cap. ♦ Are babiţe se spune despre cineva care se supără din orice.

BABÓI, babói, subst. m. [< bg. baboj.] 1) Peşte de apă dulce, având corp mic de culoare cenuşie-cafenie, iar capul mare şi turtit. Baboiul este un peşte gustos. 2) Orice peşte mărunt de apă dulce.

BABOIÁȘ, baboiáși, subst. m. [< baboi + suf. -aş.] Diminutiv de la baboi.

BABÓRD, babórduri, subst. n. [< fr. bâbord] 1) mar. Partea din stânga a unei nave, în raport cu direcţia mersului acestuia. 2) Partea din stânga longitudinală a fuzelajului unui avion, în raport cu direcţia zborului acestuia.

BABÓRNIŢĂ, babórniţe, subst. f. [Var.: băbórniță; < babă + suf. -orniţă.] Babă urâtă şi rea. Sin: cotoroanţă.*

BABUÍN, babuíni, subst. m. [< fr. babouin.] Maimuţă mică cu bot şi coadă lungă şi cu buzele proeminente.

BABÚȘCĂ, babúște, subst. f. [< bg. babușka.]  Pește de apă dulce, lung de 25-30 cm, argintiu pe spate, alb pe abdomen și cu înotătoarele roșii. Sin: ocheană; roşioară.* Babuşca a tras la nadă.

BABUVÍSM, subst. n. [< fr. babouvisme.] Doctrină politică din timpul Revoluției Franceze, creată de Babeuf, care preconiza egalitatea politică și economică. Babuvismul este, în principiu, o utopie. 

BABY-CART,subst. n. [< baby + cart.] Cart pentru copii (în parcurile de distracţii).

BABY-SITTER, baby-sitteri, subst. m. şi f. [Pr.: béibisităr; pl. şi: baby-sittere;< engl., fr. baby-sitter.] Persoană angajată pentru a supraveghea copiii în timpul în care părinții nu sunt acasă. Părinţii mei au angajat un baby-sitter.

BABYSITTING, subst. n. [ Pr.: beibi-siting; < engl. babysitting.]Supraveghere a copiilor în lipsa părinţilor de către o persoană special angajată.

BAC, bácuri, subst. n. [< fr. bac.] 1) Pod plutitor servind la transport de persoane, vehicule etc. peste un curs de apă. Pe celălalt mal am ajuns cu bacul. 2) Recipient mare pentru lichide. / Par.: bacă.