E1, e, subst. m. invar.1) A șaptea literă a alfabetului limbii române Cuvântul eticism începe cu litera „e”. E majuscul.2) Sunet notat cu această literă (vocală prepalatală mijlocie nerotunjită).
E2, interj. [Onomat.] (se folosește pentru a exprima surpriză, admirație, enervare, reproș, indiferență etc.).
E3, é-uri, subst. n. [< fr. E.] alim. Aditiv alimentar în clasificarea europeană care e urmat de un număr de trei cifre. E greu să găseşti acum ceva ce nu conţine e-uri.
EASTMANCÓLOR, subst. n. invar. [Pr.: istmăncálăr; < engl. eastmancolor.] 1) Procedeu de realizare a filmului color constând în suprapunerea a trei emulsii, sensibile la trei culori, pe suportul de celuloid. 2) Film realizat cu acest procedeu.
E-BÁNKING, subst. n. [Pr.: í-bénking; < engl. e(lectronic) banking.] fin. Termen folosit pentru efectuarea de tranzacţii bancare prin intermediul internetului. ♦ Internet banking tranzacţie bancară efectuată prin intermediul internetului. Internet E-Banking oferă posibilitatea de vizualizare a soldului conturilor bancare, achitarea ratelor, serviciilor.
ebén, subst. n. [< fr. ébène, lat. ebenus.] Lemn de culoare închisă, obţinut din arbori exotici, folosit la confecţionarea mobilei de lux şi a unor instrumente muzicale. Sin.: abanos. În odaie era un pian de eben. / Par.: eden.
EBENACÉE, subst. f. [< fr.ébénacée.]1) la pl.Familie de arbori tropicali cu lemnul de culoare închisă, dur și foarte prețios. 2) Arbore din această familie.
ebenín, ebenínă, ebeníni, ebeníne, adj. [< fr. ébénin, lat. ebeninus.] Care este de culoarea abanosului; negru ca abanosul sau ca ebenul.
EBENÍST, ebeníști, subst. m.[< fr.ébeniste.] 1) Persoană care confecționează sau vinde obiecte din lemn de eben. 2) Tâmplar specializat în confecționarea mobilei fine. Îi admiră meșteșugul ebenistului.
EBENISTERÍE,subst. f. [Art.: ebenisteria; G.–D.: ebenisteriei; < fr.ébénisterie.]1)Meșteșugul ebenistului.2)Atelierul ebenistului. Un meșteșugar și-a deschis propria ebenisterie.
ebonítă, subst. f. [Art.: ebonitei; < fr. ébonite.] Material plastic obţinut prin vulcanizarea cauciucului cu sulf, folosit în diferite ramuri ale industriei. Tub de ebonită. Dop de ebonită.
E-BÓOK, e-bóokuri, subst. n. [Pr.: í-buk; < engl. e(lectronic) book.] tehn. inform. Fişier electronic digital ce conţine textul şi imaginile unei cărţi, între timp chiar şi clipuri video. Biblioteca va încheia contracte de parteneriat cu diverşi furnizori şi distribuitori de e-bookuri.
A EBOȘÁ, eboșéz, vb. tranz. [< fr. ébaucher.] tehn.1)(metale)A prelucra la cald (prin așchiere, prin găurire etc.) pentru a obține eboșe. Meșterii eboșează o gamă variată de metale neferoase. 2) (opere de artă plastică)A realiza în linii generale. Sin.: a schiţa; … a creiona.* De la început, pictorul a eboșat lucrarea, iar pe parcursul atelierelor următoare ne-a bucurat cu un tablou unic.
EBOȘÁRE, eboșắri, subst. f. [Din a eboșa.] Acțiunea de a eboșa și rezultatul ei.
EBÓȘĂ, ebóșe, subst. f. [< fr. ébauche.]1) Semifabricat obținut prin laminarea lingourilor. Eboşa a fost obţinută la noi în țară prin forjarea unui lingou neoriginar. 2) Schiță inițială (a unui desen, plan). Sin.: carton; crochiu. … De fapt acest tablou este o eboșă care a rămas în prima fază a execuției sale.
EBOȘOÁR, eboșoáre, subst. n. [Sil.: -șoar; < fr. ébauchoir.] 1) Instrument folosit în sculptură pentru modelare. 2) Daltă folosită în lucrări de olărie, dulgherie, fierărie. Iar pentru finisarea formei, s-a intervenit puțin cu eboșoarul, acolo unde era nevoie.
EBRÁIC, ebráică, ebráici, ebráice, adj., subst. [Sil.: -bra-ic; < fr. hébraïque, lat. hebraicus.] 1. adj. Care se referă la vechii evrei; propriu vechilor evrei. Alfabetul ebraic. 2. subst. f. mai ales art. 1) Limba vorbită de vechii evrei. 2) Limba oficială a statului Israel. Ebraica era folosită numai ca limbă de ritual și era învățată ca atare în școlile religioase tradiționale.
EBRAÍSM, ebraísme, subst. n. [Sil.: -bra-; < fr. hébraïsme.] 1) Particularitate a limbii ebraice. 2) Element lexical sau gramatical propriu limbii ebraice. Ebraismele constituie o prezenţă caracteristică traducerilor textului biblic.
EBRAÍST, ebraíști, subst. m. [Sil.: -bra-; < fr. hébraïste.] Specialist în ebraistică. Forma cea mai cunoscută în limba română a numelui divin este „Iehova”, deși majoritatea ebraiștilor preferă forma „Yahweh”.
EBRAÍSTICĂ, subst. f. [Sil.: -bra-is-; G.–D. art.: ebraisticii; < fr. hébraïstique.]Știință care se ocupă cu studiul limbii, istoriei și culturii ebraice. Asigurarea unei calificări superioare în domeniul ebraisticii.
ebrietáte, subst. f. [Sil.: -bri-e-; G.–D. art.: ebrietăţii; < fr. ébriété, lat. ebrietas, -atis.] Stare provocată de consumul excesiv de alcool. Sin.: beţie. Ant.: trezie. Şoferii care conduc în stare de ebrietate ar putea fi sancţionaţi cu o amendă de 3000 de lei.
E-BRÓKERING, subst. n. [Pr.: í-brókăring; < engl. e(lectronic) brokering.] Cumpărare și vânzare on-line de titluri de valoare. E-brokeringul de inovare are un rol cheie în descoperirea ideilor esențiale și sprijinirea dezvoltării unor proiecte concrete.
EBULIO- [Sil.: -li-o-; < fr. ébulio-, cf. lat. ebullire.] Element prim de compunere savantă însemnând „fierbere”, „de fierbere”, „ebuliție”.
EBULIOMÉTRIC, ebuliométrică, ebuliométrici, ebuliométrice, adj. [Sil.: -li-o-; < fr. ébulliométrique.] Care ține de ebuliometrie; care se referă la ebuliometrie. Determinarea conţinutului de alcool din vin prin metoda ebuliometrică.
EBULIOMETRÍE, subst. f. [Sil.: -li-o-, -tri-; art.: ebuliometria;G.–D.: ebuliometriei; < fr. ébulliométrie.] Metodă fizico-chimică de determinare a concentrației de alcool din unele lichide prin stabilirea punctului de fierbere al acestora. Sin.: ebulioscopie. Principii de utilizare a ebuliometriei.
EBULIOMÉTRU, ebuliométre, subst. n. [Sil.: -li-o-, -tru;< fr. ébulliometre.] Aparat folosit în ebuliometrie. Sin.: ebulioscop. Cunoscând punctul de fierberedeterminat cu ebuliometrul, se deduce concentraţia alcoolică, folosind un disc sau origlă specială de calcul.
EBULIOSCÓP, ebulioscoápe, subst. n. [Sil.: -li-o-, < fr. ébullioscope.] Aparat folosit în ebuliometrie. Sin.: ebuliometru. Alcoolul se dozează cu ebulioscopul.
EBULIOSCOPÍE, subst. f. [Sil.: -li-o-; art.: ebulioscopia; G.–D.: ebulioscopiei; < fr. éboullioscopie.] Metodă fizico-chimică de determinare a concentrației de alcool din unele lichide prin stabilirea punctului de fierbere al acestora. Sin.: ebuliometrie. Am rezolvat probleme referitoare la ebulioscopie.
EBULÍȚIE, ebulíții, subst. f. [Sil.: -ți-e; art.: ebuliția; G.–D.: ebuliției; < fr. ébullition, lat. ebullitio, -onis.] Trecere treptată a lichidului în stare de vapori sub acțiunea căldurii. Sin.: … ebulițiune. La încălzirea unui lichid acesta își păstrează starea lichidă până la atingerea temperaturii de ebuliție. 2) fig. Stare de neliniște excesivă, de tulburare, de tensiune nervoasă. Sin.: … efervescență. Poetul s-a aflat într-o permanentă ebuliție.
EBULIȚIÚNE, subst. f. [Art.: ebolițiunii;< lat. ebullitio, -onis.]Trecere treptată a lichidului în stare de vapori sub acțiunea căldurii. Sin.: ebuliție. Temperatură normală de ebulițiune.
E-bÚsiness, subst. n. [Pr.: í-bíznis; < engl. e(lectronic) business.]tehn. inform. Totalitate de acţiuni realizate de o companie prin intermediul internetului pentru buna desfăşurare a activităţii sale. Asociaţia susţine tinerii ambiţioşi, care vor să se afirme pe arena e-businessului din ţara noastră.
A ECARISÁ, ecariséz, vb. tranz. [< fr. équarrir.] 1) (bușteni) A tăia, transformând în scânduri prismatice. El dădu instrucţiuni muncitorilor săi cum să cureţe şi să ecariseze buştenii de fag. 2) (animale moarte) A lipsi de piele. Sin.: a jupui; a jumuli; a beli.* Un bărbat a împușcat și a ecarisat un urs, inspirat de pelicula "The Revenant".