Rezumat. Sunt analizate particularitățile morfologice ale unor părți de vorbire flexibile (substantivul, articolul, adjectivul, numeralul) prezente în textul scrierii populare intitulate Sandipa (ms. rom. 824, datat în 1798 și păstrat la Biblioteca de Stat a Rusiei, Moscova). Formele sunt examinate sub aspectul normei existente în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Cuvinte-cheie: adjectiv, articol, caz, declinare, formă, gen, număr, numeral, substantiv Descarcă PDF

Rezumat Poezia viereană pentru copii a contribuit semnificativ la reeducarea unei națiuni mutilate psihologic de propaganda proletcultistă. Cântecul soarelui și dialogul impresionant al necuvântătoarelor a substituit cântecul pioneresc și osanalele „octombriste”. Viețuitoarele vierene au ghidat cititorul mic spre descoperirea sensurilor vitale și descoperirea de sine. Poezia viereană demonstrează sacralitatea universului infantil: satul natal, casa părintească, ființa mamei, cadrul naturii ș.a. Proiecția artistică a satului se identifică în poezia lui Vieru ca un adevărat „panteon” al cultului valoric. Satul (re)cheamă cititorul spre întoarcerea la izvoarele străbune. Prin intermediul unei poezii „tradiționale” despre lumea rurală și „lumile” ei, poetul educă în ființa micului cititor valori general-umane. Cuvinte-cheie: poezie viereană, copil, copilărie, lume rurală, sat, necuvântătoare.

Rezumat Articolul abordează chestiunea conflictelor normative din perspectiva teoretică a filosofiei valorilor și antropologiei socioculturale și în contextul războaielor culturale actuale din societățile occidentale, instigate de ideologii radicale ce colonizează toate sferele vieții, inversează ierarhiile axiologice normative provocând bulversări antropologice, societale și epistemice. Sunt descrise cauze și manifestări ale acestora și analizate anumite efecte paradigmatice în planul cunoașterii umaniste, al limbii și literaturii. Cuvinte-cheie: războaie culturale, structură ierarhică, deconstrucție, capitalism woke, relativism cultural, limbaj incluziv, moartea romanului, Lebenswelt

Rezumat. Investigarea procesului de stabilire a dubletelor greco-latine presupune prezența surselor mitologice, care oferă elucidări ab origine și sunt puncte de reper în proiectarea semantico-funcțională a acestora. În prezentul articol propunem analiza dubletului greco-latin < lat. umbilicus, i, m și < gr. omphalos, es, f „ombilic” (dimensiunile național și internațional), un dublet reprezentativ în terminologia medicală, dar, totodată, modest productiv. Fiecare dintre componentele dubletului solicită investigaţii (aspecte diacronic, sincronic) personalizate: componenta latină se include în vocabularul fundamental al limbii române (terminologia națională); componenta greacă – în masa vocabularului (terminologia internațională). Creaţiile lexicale neologice (formate în baza dubletelor greco-latine) corespund unei dimensiuni universale a creativităţii conştiente a savanţilor şi denumesc cunoştinţe specializate medicale. Cuvinte-cheie: dublet greco-latin, mitologie, creații lexicale, terminologie, medicină. Descarcă PDF

Rezumat Articolul conține o descriere a structurii informaționale a enunțului în calitatea sa de strat de semnificație constituit ca efect al actualizării lui contextuale. Fenomen complex de natură discursivă, structura informațională a enunțului necesită o interpretare a faptelor de limbaj prin luarea în considerare a interrelației dintre factorii semantici, sintactici și discursivi implicați de actul de comunicare. Specificul semantico-pragmatic al structurii informaționale a enunțului este analizat pornindu-se de la factorii extralingvistici care o controlează. O atenție deosebită se acordă trăsăturilor distinctive ale unităților minime ale acestei structuri. Sunt prezentate criteriile de identificare a temei și a remei unui enunț, accentul fiind pus pe recunoaşterea unităților în cauză în procesul analizei lingvistice. Prin examinarea acestui strat de semnificație scopul nostru este să arătăm că limba română dispune de un mecanism complex ce permite exprimarea și varierea lui în raport cu alte straturi de semnificație ale enunțului. Cuvinte-cheie: structură informațională a enunțului, structură referențialsemantică a enunțului, strat de semnificație, temă, remă, tematizare, rematizare.

Rezumat. În acest articol este examinată poezia lui Pan Halippa, care, ca și Alexei Mateevici sau Ion Buzdugan, a pornit de la o înțelegere aparte a canoanelor poeticității. Poeții basarabeni din generația Unirii, ca şi ardelenii de la cealaltă margine a românismului, au fost preocupați constant de ideea națională, de eticul ardent, de continuarea unei direcții tranșante a poeziei directe, mimetice care să aibă la baza modalității de transfigurare convenția clasicizantă, poetica văzului, limbajul tranzitiv. Într-o formulă esențializată, poezia lui Halippa este o adaptare a romantismului la sămănătorism. Cuvinte-cheie: poet minor, poetică eclectică, poezie ocazională. Descarcă PDF

Rezumat: Creșterea vitelor și, mai ales, a oilor a fost una dintre principalele ocupații tradiționale românești. Unii dintre termenii utilizați în acest domeniu au devenit ulterior porecle și nume de familie. Baza românească de date antroponimice include aceste nume de familie (prezente în Anexă), cu menționarea frecvenței numelor pe regiuni și județe. Cuvinte-cheie: terminologie păstorească, poreclă, nume de familie.

Rezumat. Deși lingvistica, știință a limbii, a ajuns în prezent la un nivel înalt de dezvoltare, totuși în domeniul sintaxei mai rămân încă multe probleme nesoluționate îndeajuns. Una dintre ele, foarte importantă, este cea a criteriului de determinare a părților de propoziție. Astfel, din cauza aplicării inconsecvente a principiilor, la analiza faptelor de limbă, la nivel sintactic, se ajunge uneori în extrema formalismului structural-gramatical, prin care, drept rezultat, sunt suprapuse părțile de propoziție cu părțile de vorbire, ceea ce conduce spre o morfologizare a sintaxei. O atare analiză sintactică este fără de folos, deoarece face imposibilă identificarea reală a gândurilor din text. Grămătiștii, situați pe poziții morfologiste în sintaxă, lansează diferite variante metodologice în acest sens. Una dintre ele ar fi cea prin care se susține că forma gramaticală de caz al cuvântului ar fi decisivă la identificarea părților de propoziție. O astfel de metodă este mai puțin aplicabilă în limba română, deoarece la aceeași formă gramaticală de caz avem mai multe funcții sintactice și la aceeași funcție – mai multe forme. Aceste aspecte morfologice și sintactice încercăm să le analizăm prin demonstrare în studiul ce urmează, referindu-ne, în special, la statutul semantico-sintactic al subiectului logic în propoziție Cuvinte-cheie: principiu logic și semantic, formalism structural-gramatical, morfologizare a sintaxei, sintaxa formală, aspect pragmatic, aspect sintagmatic etc. Descarcă PDF