Printre cuvintele obişnuite, frecvente, dar, din păcate, utilizate de multe ori imprecis este şi cuvântul îndreptare. N-o să enumerăm acum toate sensurile caracteristice şi posibilele tipuri de contexte corecte în care poate apărea, ci ne vom referi doar la formulări greşite de tipul a avea îndreptare la medic. Este un calc nedorit din rusescul направление. Această idee poate fi redată firesc în limba română prin cuvântul trimitere. Ne convingem lesne de aceasta, dacă ne vom osteni puţin şi vom consulta dicţionarele: fie unul rus-român, în care la cuvântul направление, cu sensul ce ne interesează, vom găsi echivalentul trimitere, fie în unul explicativ, în care la cuvântul trimitere atestăm şi sensul „document, indicaţie scrisă, prin care un medic sau o instituţie recomandă un pacient pentru consult sau tratament unui alt medic sau unei alte instituţii”. Vom spune deci am trimitere la medic, am trimitere la neurolog, la chirurg etc.sau am trimitere la Centrul Republican de Diagnostic etc. Reţinem: a avea trimitere,nu a avea îndreptare.