Competenţele de comunicare (vocabularul individual, capacitatea de elaborare a unor discursuri clare etc.) se dezvoltă pe două căi: imitaţia şi creaţia. Imitaţia constă în preluarea unor modele de exprimare; creaţia presupune formarea de cuvinte noi, deconstruirea stereotipurilor de comunicare verbală, inovarea sub aspect morfosintactic ş.a.
Unii vorbitori, pe lângă modelele corecte de exprimare, preiau şi modele nerecomandabile. Construcţia a demonstra un film a fost combătută, în ultimii ani, de mai mulţi specialişti. Totuşi ea persistă în uz, ceea ce ne-a determinat să o reluăm în discuţie.
Modelul imitat de vorbitorii noştri este unul străin. Or, pentru acţiunea denumită de construcţia a demonstra un film avem suficiente formule în limba română: a proiecta un film, a (de)rula un film, a prezenta un film. Din familia lexicală a termenului a proiecta fac parte şi proiecţie „reprezentare pe un ecran cu ajutorul unui fascicul luminos a imaginilor înregistrate pe un film”; aparat de proiecţie „aparat care serveşte la proiectarea pe un ecran a imaginilor”; proiecţionist „operator al aparatului de proiecţie”.
Aşadar, într-un cinematograf filmele pot fi derulate, proiectate sau prezentate, nu „demonstrate”. Exemplificăm prin două enunţuri extrase din Dicţionarul cinematografic (Bucureşti, 1974): „Constituirea Mişcării cinematografului liber a fost marcată de proiecţia la Londra a şase programe alcătuite din documentare de actualitate”; „Festival cinematografic: manifestare cu caracter periodic, destinată prezentării publice a celor mai bune filme produse într-o ţară sau în mai multe ţări”.
Astfel, nu mai este necesar să atribuim acest sens verbului a demonstra, care înseamnă, în primul rând, „a arăta în mod convingător adevărul sau neadevărul unei afirmaţii, al unui fapt” (a demonstra o teoremă) şi, în rândul al doilea, „a manifesta (despre mulţimi de oameni)”, de exemplu: Protestatarii au demonstrat în faţa sediului Parlamentului.
Rezumat
În articolul de faţă sunt luate în discuție șase antologii genuriale: trei de poezie și
tot atâtea de proză românească. Acestea au fost editate de ucraineni în anii 1970-1985 –
perioada cea mai activă de prezenţă în spațiul literar din ...
Rezumat: Jurnal-roman, Intermezzo este, pentru Marin Mincu, pariul corporalizării scriiturii. Metoda diaristică, cu prerogativa egotismului narativ, e un recurs la autenticitatea discursului. Discursul nemediat, direct de la sursă, este ...
Rezumat: Numele de familie care derivă de la nume de ocupații constituie o categorie reprezentativă în domeniul antroponimiei. Numărul lor este apreciabil atât ca pondere cantitativă, cât şi ca diversitate. Termenii care denumesc ocupațiile s-au ...
Rezumat
Romanul Hipnotic de Val Butnaru prezintă faptele de conștiință ale unei familii
a cărei integritate și identitate au fost anulate de un reprezentant al „binelui” ideologic,
care a încercat să făurească, prin implicații indirecte, o viață ...
Rezumat
Articolul are ca scop analiza particularităților morfologice ale părților de vorbire
neflexibile (adverbul, prepoziția, conjuncția și interjecția) atestate în textul romanului
popular Sandipa (ms. rom. 824, datat în 1798 și păstrat la ...
Rezumat
Prezentul articol, pe lângă faptul că actualizează clasificări devenite tradiționale
(perspectiva cronologică, perspectiva ab ovo) în analiza aforismelor și a expresiilor latine, propune noi perspective de abordare a corpusului aforistic ...
Rezumat
Articolul abordează chestiunea conflictelor normative din perspectiva teoretică
a filosofiei valorilor și antropologiei socioculturale și în contextul războaielor culturale
actuale din societățile occidentale, instigate de ideologii ...
Rezumat
În articol sunt examinate unitățile lexicale derivate de la rădăcini neologice, în special
cele care formează familii întregi de cuvinte. În urma analizei acestora, se demonstrează
că cea mai mare parte a acestor elemente de vocabular se ...
Categorii
Institutul de Filologie Română
Caută
Maxime celebre
- Most read
- Most commented