În limbajul unor vorbitori se atestă mai multe situații de utilizare hipercorectă în special a unor verbe, mai bine zis, a unor forme verbale, de altfel, foarte cunoscute.  E cazul verbelor a vrea și a lua folosite la timpul prezent, persoana a doua în formele tu vreai, tu iai.Însă normele morfologice literare recomandă pentru a vrea – tu vrei și pentru a lua – tu iei. Formele hipercorecte, prin urmare, neconforme normelor literare, tu vreai, tu iai sunt generate, probabil, de formele persoanei 1: eu vreau, eu iau. Totuși, formele corecte pentru verbul a vrea sunt: eu vreau, dar – tu vrei și pentru a lua: eu iau, dar – tu iei.

Pe lângă forma greșită de prezent tu vreai în loc de tu vrei, despre care am vorbit supra, acest verb se folosește greșit și la unul din timpurile trecute. Astfel, destul de frecvent auzim: eu vroiam, tu vroiai, el/ea vroia, noi vroiam, voi vroiați, ei/ele vroiau. Iată câteva exemple atestate nu doar în vorbirea orală: cei care nu vroiau să participe la ședință; sau vroiam multe, dar nu aveam posibilități sau Ei vroiau să negocieze etc., etc. Formele acestea hibride de indicativ imperfect vroiam, vroia, vroiau ș.a.m.d. sunt foarte răspândite, fiind  folosite în locul celor corecte, fără -r- în radical: eu voiam, tu voiai, el/ea voia, noi voiam, voi voiați, ei/ele voiau.

Prin urmare, va fi corect: cei care nu voiau să participe la ședință; voiam multe, dar nu aveam posibilități; Ei voiau să negocieze etc.