Verbele neregulate sunt acelea care, la conjugare, își modifică total sau parțial rădăcina. De exemplu, la verbul regulat a lucra (eu lucrez, tu lucrezi, el/ea lucrează; noi lucrăm, voi lucrați, ei/ele lucrează) rădăcina lucr rămâne neschimbată; la verbul neregulat a fi (eu sunt, tu ești, el/ea este etc.), rădăcina este schimbată complet. La verbul a sta, rădăcina este parțial schimbată: eu stau, tu stai, el/ea stă, noi stăm, voi stați, ei/ele stau.
Există mai multe verbe neregulate care dau bătăi de cap vorbitorilor, mai ales, la modul indicativ, persoana a II-a și a III-a sau la conjunctiv, persoana a II-a și a III-a. De exemplu, verbul a lua: eu iau, tu iei (greșit: iai, cum apare în exprimarea multora), el ia – indicativ; să iau, să iei (greșit: să iai), el să ia – conjunctiv. Tot la modul conjunctiv adesea se spune eronat: să steie în loc de să stea; să beie, în loc de să bea, să vreie, în loc de să vrea,să spuieîn loc de să spună etc.
Sunt, de asemenea, unele verbe care la imperativ (presupune o rugăminte, un îndemn, o poruncă), singular au forme proprii. Știm că imperativul are doar persoana a doua! De exemplu: a veni – vino, a face – fă, a zice – zi, a duce – du. Forme similare au și verbele derivate din cele enumerate: a reveni (revino), a preveni (previno), a desface (desfă), a reface (refă), a preface (prefă), a prezice (prezi), a dezice (dezi), a conduce (condu), a reduce (redu), a aduce (adu).
Într-adevăr, avem multe forme verbale buclucașe, dar există o soluție: consultarea dicționarului ortografic.