În ultimii ani, s-a răspândit mult, până la a deveni clișeu, o formulă ciudată: Astăzi este despre tine! (cu diverse variații: Viața este despre tine, Astăzi este despre iubire etc.). Construcția a fost semnalată de echipa Dexonline, în secțiunea site-ului cu recomandări de cultivare a limbii: „Astăzi este despre tine! Sportul este despre tine! Uneori ne entuziasmăm când vedem în alte limbi expresii concise care exprimă precis un sentiment. Dar dacă nu suntem în stare să găsim o formulare echivalentă în limba noastră, ce spune asta despre noi? Este despre tine nu e cool și nu arată că știm englezește. Arată doar că nu știm românește”. Rodica Zafiu, în Dilema veche (17 – 23 iunie 2021), ia în discuție acest clișeu, explicând că este „un calc sintactic, o construcție care imită, cu elemente din română (este despre), structura din engleză is about, folosită cu anumite valori speciale, extinse”. O construcție la fel de ciudată este foarte frecventă în limbajul colocvial basarabean actual: Ești bravo, la fel reprezentând un calc, însă, de data aceasta, după limba rusă: Ты молодец. Tiparul este prezent și în grădinițe, și în școli, în exprimarea cadrelor didactice. Sensul construcției poate fi redat în română în diverse moduri: ești admirabil(ă), grozav(ă), excepțional(ă), extraordinar(ă), minunat(ă), nemaipomenit(ă) etc., iar în limbajul tinerilor, prin formulele ești tare, ești cool. În alte contexte, se poate spune despre un om că este abil, isteț, descurcăreț, dezghețat, demn de admirație, demn de laudă, de ispravă, de treabă ș.a. Cât privește lexemul bravo (din fr., it. bravo), acesta este o interjecție cu semnificația „exclamație de aprobare (totală), de laudă sau de apreciere (însoțită de aplauze)”, având anumite restricții de utilizare. Se folosește autonom, fără verbul a fi în față: „– Bravo, Olguţa! Nota zece la discurs!” (Ionel Teodoreanu) sau fiind urmat de pronume personal în dativ: „Bravo ţie! Ia stai jos”; „Ce împărat viteaz! Bravo lui!” (Ionel Teodoreanu). Dicționarele limbii române înregistrează pentru bravo și variantele brava (formă populară) și bravos (formă învechită). Dicționarul român-german al lui Tiktin (1895) atestă o expresie populară cu varianta brava: Brava ție, Nastasie! Din familia lexicală a lui bravo face parte și adjectivul brav cu semnificația „viteaz, curajos, îndrăzneț”: „Din car, Dănuţ dădu un binemeritat concediu bravului împărat” (Ionel Teodoreanu); „Oamenii lipsiți de sentimentul trecutului sunt mai bravi în fața morții” (Garabet Ibrăileanu). Astfel, se spune corect brav ostaș (= ostaș curajos), brav luptător (= luptător viteaz), brav salvator (= salvator îndrăzneț), bravi muschetari (= muschetari neînfricați). Amintim și titlul celebrei cărți Peripețiile bravului soldat Švejk de Jaroslav Hašek. Prin urmare, este cel puțin bizară utilizarea adjectivului brav în titlul „Bravii păuni de la Brăviceni” (www.agromedia.md). Probabil, autorul a mizat pe un joc de cuvinte (brav – Brăviceni); or, păunii pot fi maiestuoși, mândri, minunați, splendizi… dar nu se știe dacă ar fi și curajoși… Lexemul brav poate apărea și substantivizat: „Dar Ştefan cel Mare, rătăcit prin văi,/ Dintr-un corn de aur cheamă bravii săi” (Dimitrie Bolintineanu).

• Următor >