– Lume bună, cine știe ce înseamnă cuvântul logofobie?
– Dar există un asemenea cuvânt? se miră lumea.
– Deocamdată, nu există, în schimb, există starea de frică de a scoate un cuvânt, indusă de hipercorectitudine.
– Și dacă nu potrivim cuvântul?
– Și dacă greșim?
– E bine să știți că nu doar omul se teme, ci și cuvântul, care nu se vrea rostit eronat…
Confuzii sunt multe…
Greşit: Longevitatea vieţii sau cum să fim în formă la 120 de ani.
Corect: Longevitatea sau cum să fim în formă la 120 de ani.
Explicație: Cuvântul longevitate este format prin joncţiunea elementelor savante: < lat. vita, ae, f „viaţă” + < lat. longus, a, um „lung, ă, i”, care înseamnă „viață lungă”.
Și deoarece hipercorectitudinea a devenit un modus vivendi/un mod de viață critic, omul alege… să tacă. Când taci, nu greșești și nu ești criticat. Adică, ți se mai taie din pofta de a vorbi, evitând un posibil blocaj psihologic…
Cuvântul psihologie s-a format de la grecescul psykhe „suflet”. În mitologia greacă, Psykhe era fiica unui rege necunoscut, venerată pentru frumuseţea ei, fapt pentru care a fost pedepsită, iar dragostea ei – supusă la grele încercări (motiv prezent şi în mitul erotic al românilor Zburătorul). Jupiter s-a îndurat de ea şi a ridicat-o în ceruri, dăruindu-i nemurirea. Astfel, Psykhe devine simbolul sacrificiului prin dragoste, pentru că dragostea nu poate exista decât în suflet şi sufletul nu se poate înălța la ceruri decât prin dragoste.
Cuvântul psihic este atestat în 1616. În sec. al XVI-lea, este atestat termenul psihologie „ştiinţă despre suflet”. În Istoria ieroglifică, Dimitrie Cantemir definește termenii megalopsihiia şi micropsihiia, stări generate de prezenţa „sufletului mare” sau de cea a „sufletului mic”.
Să ne întrebăm cărei categorii ne atribuim noi înșine…