Competenţele de comunicare (vocabularul individual, capacitatea de elaborare a unor discursuri clare etc.) se dezvoltă pe două căi: imitaţia şi creaţia. Imitaţia constă în preluarea unor modele de exprimare; creaţia presupune formarea de cuvinte noi, deconstruirea stereotipurilor de comunicare verbală, inovarea sub aspect morfosintactic ş.a.
Unii vorbitori, pe lângă modelele corecte de exprimare, preiau şi modele nerecomandabile. Construcţia a demonstra un film a fost combătută, în ultimii ani, de mai mulţi specialişti. Totuşi ea persistă în uz, ceea ce ne-a determinat să o reluăm în discuţie.
Modelul imitat de vorbitorii noştri este unul străin. Or, pentru acţiunea denumită de construcţia a demonstra un film avem suficiente formule în limba română: a proiecta un film, a (de)rula un film, a prezenta un film. Din familia lexicală a termenului a proiecta fac parte şi proiecţie „reprezentare pe un ecran cu ajutorul unui fascicul luminos a imaginilor înregistrate pe un film”; aparat de proiecţie „aparat care serveşte la proiectarea pe un ecran a imaginilor”; proiecţionist „operator al aparatului de proiecţie”.
Aşadar, într-un cinematograf filmele pot fi derulate, proiectate sau prezentate, nu „demonstrate”. Exemplificăm prin două enunţuri extrase din Dicţionarul cinematografic (Bucureşti, 1974): „Constituirea Mişcării cinematografului liber a fost marcată de proiecţia la Londra a şase programe alcătuite din documentare de actualitate”; „Festival cinematografic: manifestare cu caracter periodic, destinată prezentării publice a celor mai bune filme produse într-o ţară sau în mai multe ţări”.
Astfel, nu mai este necesar să atribuim acest sens verbului a demonstra, care înseamnă, în primul rând, „a arăta în mod convingător adevărul sau neadevărul unei afirmaţii, al unui fapt” (a demonstra o teoremă) şi, în rândul al doilea, „a manifesta (despre mulţimi de oameni)”, de exemplu: Protestatarii au demonstrat în faţa sediului Parlamentului.
Rezumat
Studiul de față reprezintă o analiză comparată a lumii imaginare pe care ni-o dezvăluie lectura romanului Luiza Textoris, scris de Corin Braga. Din punct de vedere metodologic, studiul urmărește atât elementele distincte care îi ...
RezumatDin perspectivă psihanalitică, în acest articol vom cerceta expresiile rușinii în literatură, în special, ne vom referi la rușinea ontologică – o reprezentare a agresivității psiho-afective reflectată în romanul Dezrădăcinare, de Sașa Zare, ...
Rezumat
Articolul studiază modul în care este reprezentat artistic spațiul natal în romanele Montana (2022) și Adâncuri incolore (2023) de Alexandru Popescu. Pornind de la
constatarea că, în aceste două lucrări, spațiul natal (zona transnistreană ...
Rezumat
În articolul de faţă, propunem spre analiză şi interpretare un text baladesc cu o vastă sferă de circulaţie în contextul etnologic din Basarabia. Este vorba despre o baladă-jurnal oral, unde este prefigurată o ...
Rezumat
Criza autorității, survenită în modernism odată cu simbolica declarație a „morții” lui Dumnezeu, răstoarnă mecanismele teoretice și literare vechi. Autoritatea supremă este înlocuită de libertatea supremă, reprezentată de ...
Rezumat
Articolul sintetizează viziunile unor redutabili filosofi, teologi, psihologi, oameni de cultură, precum Rudolf Otto, Mircea Eliade, Lucian Blaga, Carl Gustav Jung, Leszek Kołakowski, Jean-Jacques Wunenburger, asupra sacralității, ...
Rezumat
În articolul de față se analizează itinerarul (re)cunoașterii identității personale în contextul unui colaps existențial, ontologic al protagonistului Woldemar. Amintirile lui și scrisorile bunicii Marta, puse față în față ca ...
Rezumat
Pregătirea unei noi ediții a lucrării Texte dialectale. Supliment la Atlasul lingvistic moldovenesc (ALM) a necesitat soluționarea unui șir de probleme, ținându-se cont atât de noile realităţi datorate schimbărilor survenite în ...