- Vineri, 02 Decembrie 2022
- Scris de Eugenia MINCU
- Accesări: 908
Lexic și semantică
În Antichitate, se considera că boala este produsă de starea de dezechilibru a 4 umori (< gr. umor „lichid”).
Medicul grec Polib deduce echilibrul numit sănătate prin izonomia a patru umori: sanguis (sânge), chole (fiere galbenă sau bilă), melan (chole sau fiere neagră), flegma (salivă); sanguis – umoarea roşie provoacă febră, transpiraţie: ciuma, variola, varicela etc.; chole – umoarea galbenă pigmentează în culoare galbenă, portocalie: hepatita; flegma – umoarea albă a mucozităţilor formate în nas şi în plămâni expectorată prin tuse: tuberculoza; melan – umoarea neagră care se formează în adâncul corpului, organele încep să putrezească, se instalează moartea.
Citește mai departe...
Grecescul hypochondria (< gr. hypo „sub, dedesubt, jos” + < gr. khondros „cartilaj, coaste false”) a format termenul ipohondrie.
În Antichitate, se credea că viscerele din regiunea hipocondrului (regiune a peretelui abdominal, situată la dreapta și la stânga regiunii epigastrice, sub ultimele coaste) sunt generatoarele melancoliei.
Se consideră că prima utilizare a termenului a fost atestată cu aproximativ 2000 de ani în urmă, denumind o boală somatică. Ulterior, cuvântul a devenit sinonim cu termenul melancolie.
În 1660, termenul desemna „depresie sau melancolie inexplicabilă”, „depresie sau melancolie fără o cauză reală”, „o melancolie morbidă” și reflecta vechea credință că viscerele (ficatul, vezica biliară, splina) provoca acest sentiment. Mai târziu, în 1816, termenul desemna „o aparență a bolii”; ulterior, în 1839 – „o boală de o etiologie neclară”, dar și „ tulburări psihice”.
Actualmente, dicționarul oferă următoarea definiție pentru cuvântul ipohondrie: „stare psihică morbidă, caracterizată prin neliniște continuă, teamă și preocupare obsesivă de starea sănătății proprii; idee fixă a cuiva care crede că suferă de o boală pe care în realitate nu o are”. În clasificatorul internațional de boli este introdus termenul nevroză ipocondrială”.
- Vineri, 02 Decembrie 2022
- Scris de Eugenia MINCU
- Accesări: 879
Termenul isterie provine din grecescul hysteria „uter”. O altă etimologie arată și sensurile de „burtă, pântec, abdomen”.
Grecii antici credeau că femeile sunt emotive, sensibilitatea aceasta „provenind din uter”. Astfel, grecescul husterikos însemna „suferință a uterului” sau suferință localizată în zona abdomenului, suferință diagnosticată și cu denumirea de Lady Crziies.
Pentru prima dată termenul isterie este utilizat în 1801 cu sensul de „emoție nesănătoasă sau entuziasm”, definiție menținută până în 1839.
Dacă în trecut, se considera că această stare e specifică doar femeilor, fiind generată de o disfuncție a uterului, în prezent această boală nervoasă nu se mai limitează la persoanele „cu uter”, atestându-se fenomenul social de isterie în masă.
Dicționarul explică termenul isterie în felul următor: „tulburare mintală manifestată prin descărcări emoționale, leșin, sugestibilitate, simptome fără bază organică”.
- Vineri, 02 Decembrie 2022
- Scris de Eugenia MINCU
- Accesări: 599
În perioada pandemiei, presa autohtonă ne informa deseori despre persoane „cu suspecție la COVID-19”. De fapt, termenul suspecție nu este înregistrat în dicționarele limbii române. Numai în Micul dicționar academic (2010) este atestată forma suspecțiune, având sensul „suspectare”, cu mențiunea „livresc”, cuvânt foarte rar utilizat în limba română actuală. Lexemul suspecție este prezent și în limbajul medicilor din Republica Moldova. Într-un ordin al Ministerului Sănătății din 2017, se vorbește despre „suspecție a patologiei oftalmologice”, „suspecție la ciroză hepatică”, „suspecție de laringită cronică” etc. Termenul este atestat și pe alte site-uri oficiale din țara noastră în relație cu medicina: ansp.md, covidinfo.gov.md, medpark.md ș.a.
Citește mai departe...
- Vineri, 11 Noiembrie 2022
- Scris de Inga DRUȚĂ
- Accesări: 824
Rezumat
Articolul are ca scop analiza particularităților morfologice ale părților de vorbire
neflexibile (adverbul, prepoziția, conjuncția și interjecția) atestate în textul romanului
popular Sandipa (ms. rom. 824, datat în 1798 și păstrat la ...
Rezumat
Romanul Hipnotic de Val Butnaru prezintă faptele de conștiință ale unei familii
a cărei integritate și identitate au fost anulate de un reprezentant al „binelui” ideologic,
care a încercat să făurească, prin implicații indirecte, o viață ...
Rezumat
În articolul de faţă sunt luate în discuție șase antologii genuriale: trei de poezie și
tot atâtea de proză românească. Acestea au fost editate de ucraineni în anii 1970-1985 –
perioada cea mai activă de prezenţă în spațiul literar din ...
Rezumat
Încadrarea englezismelor în vocabularul limbii române presupune un proces îndelungat:
identificare, frecvență, necesitate, adoptare, adaptare, funcționalitate. Pentru a putea
fi incluse în noul sistem lingvistic, odată acceptate, ...
Rezumat. Articolul expune rezultatele cercetării raportului hipertextual dintre povestea Ivan Turbincă (Iași, 1878) de Ion Creangă și Ivan Turbincă 2.0. O continuare a poveștii lui Ion Creangă (Iași, 2019) de Alexandru Vakulovski. Având statut de ...
Rezumat
În articol sunt examinate unitățile lexicale derivate de la rădăcini neologice, în special
cele care formează familii întregi de cuvinte. În urma analizei acestora, se demonstrează
că cea mai mare parte a acestor elemente de vocabular se ...
Rezumat: Articolul informează și oferă o analiză asupra nivelul calitativ și cantitativ al datelor cu referire la folclorul obiceiurilor calendaristice (primăvară, vară, toamnă), ce au fost digitizate în cadrul proiectului Saving the Folkloric ...
Rezumat: Numele de familie care derivă de la nume de ocupații constituie o categorie reprezentativă în domeniul antroponimiei. Numărul lor este apreciabil atât ca pondere cantitativă, cât şi ca diversitate. Termenii care denumesc ocupațiile s-au ...