În 1873, Titu Maiorescu publica un articol cu un titlu incitant; „Beția de cuvinte”.

 Și totuși ne întrebăm: când cuvintele îmbată?

–  Îmbată cantitatea cuvântului. Când se vorbește prea mult și despre toate, încât amețești și nu vrei decât să scapi de această vorbărie. Uneori te îmbată un somn, încât adormi sub acțiunea unui discurs lung… se doarme la lecții, la conferințe, în parlament…

–  Îmbată și calitatea cuvântului. Când suntem lăudați, dar și când ne lăudăm noi înșine, „înzorzonându-ne” discursul cu tot felul   de neologisme, pentru a da amploare și pretinsă valoare statutului social.

 

Utilizarea corectă a adjectivului supefluu, -ă, -i,-e 

Greșit: Să nu mai discutăm. Dovezi sunt superfluu.

Corect: Să nu mai discutăm. Dovezile sunt superflue.

Explicație: Cuvântul superfluu (< lat. super-fluus = super „pe deasupra” +  fluere „a curge”) „de prisos, nefolositor” este un adjectiv cu patru terminații, care se acordă cu substantivul. Presupunem că persoana ar fi vrut să spună că dovezile sunt multe, dar utilizarea nepotrivită a cuvântului superfluu a dat un alt sens enunțului: dovezile au devenit de prisos.

Cuvintele îmbată fără a face uz de alcool, pentru că ne flatează mintea, atunci când sunt de laudă și atunci când se fac spirite, adică se glumește.

Cuvântul alcool este de origine arabă. În scrierile alchimiştilor arabi şi ale medicilor arabi (anii 900), se găsesc primele indicaţii despre alcool. Arabii au început să distileze vinul, obţinând spirt, pe care l-au numit al-kohl „lucru subtil”. Mai târziu, încep să se construiască aparate de distilare, produsul distilării fiind numit aqua vitae/apa vieții sau aqua ardens/apa arzândă.

În limbile savante se atestă şi latinescul spiritus care, printr-o înţeleaptă şi empirică asociere cu „suflare” (vehementior spiritus ventus est), „vitalitate” (spiritus patriae reddere), „suflet” (dum memor ipse mei, dum spiritus hos regit artus/atâta timp sunt conştient, cât sufletul dirijează corpul meu) etc., a evoluat în cuvântul spirit, (un împrumut) foarte aproape de cuvântul spirt, o altă denumire pentru aqua vitae sau aqua ardens.

Simplitatea vorbei arată luciditatea gândirii. „Eroarea începe din clipa în care vrem să identificăm cuvântul cu spiritul. Sufletul n-are nevoie de cuvinte pentru a înțelege.” (Liviu  Rebreanu)