Printre abaterile de la corectitudinea exprimării se consideră și cele referitoare la rostirea și chiar la scrierea hipercorectă a unor cuvinte, adică se manifestă exces de zel în ceea ce privește utilizarea corectă a unui sau altui cuvânt. Cazuri de hipercorectitudine sunt atestate, de exemplu, la utilizarea unor forme ale verbelor a așeza (a se așeza) și a înșela (a se înșela). Astfel, unii vorbitori, instruiți, de altfel, care pretind a vorbi corect, consideră că este corectă forma așează (se așează), dar greșesc, deoarece norma indică forma așază(așază cărțile pe raft), se așază (pe scaun, în fotoliu).
La fel se greșește când se rostește sau se scrie mă înșeală sau se înșeală, întrucât sunt corecte formele mă înșală sau se înșală. În comiterea acestor greșeli vorbitorii sunt influențați de formele unor verbe în care, pe bună dreptate, apare diftongul -ea în cadrul sufixului după consoanele ș sau j: de exemplu, pentru a se atașa avem se atașează; pentru a se furișa – se furișează; a debranșa – debranșează; a deranja – deranjează etc. În cazul verbelor a așeza (a se așeza)și a înșela (a se înșela) este o altă situație, n-o să intrăm acum în amănunte de ordin lingvistic, ci insistăm doar asupra formelor corecte: așază sau se așază și înșală, mă înșală sau se înșală.