Competenţele de comunicare (vocabularul individual, capacitatea de elaborare a unor discursuri clare etc.) se dezvoltă pe două căi: imitaţia şi creaţia. Imitaţia constă în preluarea unor modele de exprimare; creaţia presupune formarea de cuvinte noi, deconstruirea stereotipurilor de comunicare verbală, inovarea sub aspect morfosintactic ş.a.
Unii vorbitori, pe lângă modelele corecte de exprimare, preiau şi modele nerecomandabile. Construcţia a demonstra un film a fost combătută, în ultimii ani, de mai mulţi specialişti. Totuşi ea persistă în uz, ceea ce ne-a determinat să o reluăm în discuţie.
Modelul imitat de vorbitorii noştri este unul străin. Or, pentru acţiunea denumită de construcţia a demonstra un film avem suficiente formule în limba română: a proiecta un film, a (de)rula un film, a prezenta un film. Din familia lexicală a termenului a proiecta fac parte şi proiecţie „reprezentare pe un ecran cu ajutorul unui fascicul luminos a imaginilor înregistrate pe un film”; aparat de proiecţie „aparat care serveşte la proiectarea pe un ecran a imaginilor”; proiecţionist „operator al aparatului de proiecţie”.
Aşadar, într-un cinematograf filmele pot fi derulate, proiectate sau prezentate, nu „demonstrate”. Exemplificăm prin două enunţuri extrase din Dicţionarul cinematografic (Bucureşti, 1974): „Constituirea Mişcării cinematografului liber a fost marcată de proiecţia la Londra a şase programe alcătuite din documentare de actualitate”; „Festival cinematografic: manifestare cu caracter periodic, destinată prezentării publice a celor mai bune filme produse într-o ţară sau în mai multe ţări”.
Astfel, nu mai este necesar să atribuim acest sens verbului a demonstra, care înseamnă, în primul rând, „a arăta în mod convingător adevărul sau neadevărul unei afirmaţii, al unui fapt” (a demonstra o teoremă) şi, în rândul al doilea, „a manifesta (despre mulţimi de oameni)”, de exemplu: Protestatarii au demonstrat în faţa sediului Parlamentului.
Rezumat
În articolul de față este propusă o analiză literară a dilemelor existențiale și a traumelor
psihologice ale personajelor din romanul Mihaelei Perciun, Cenușă rece. În mod deosebit,
sunt evidențiate sursele și lanțul de cauzalități care ...
Rezumat: În articolul de față ne propunem, pentru prima dată în lingvistica românească, să explicăm direcțiile de bază în studierea unei noi discipline lingvistice, motivologia și utilizarea unor termeni proprii motivologiei, unii din ei fiind ...
„Viața fiecărui om nu este decât o călătorie spre sine însuși”
Hermann Hesse
Rezumat: În articolul prezentat vom analiza personajele feminine și aportul lor simbolico-arhetipal la reîntregirea individualității protagonistului romanului „Viața și ...
Rezumat: Imnografia ortodoxă cuprinde un ansamblu bogat de structuri poetico-muzicale. Printre acestea, se evidențiază acatistul atât ca dimensiune, cât și ca particularități estetice sau ca frecvență de utilizare în practica de rugăciune. Din ...
Rezumat: Proverbele, fiind un element al etnoculturii, reflectă mentalitatea, valorile de bază ale oamenilor și ideea lor despre lumea înconjurătoare. În acest articol se explică necesitatea studierii proverbelor legate de conceptul „bani” și se ...
Rezumat
Articolul conține o descriere a structurii informaționale a enunțului în calitatea
sa de strat de semnificație constituit ca efect al actualizării lui contextuale.
Fenomen complex de natură discursivă, structura informațională a enunțului ...
Rezumat
În articolul de față este analizată traiectoria devenirii protagonistului Orlando, din
romanul Femei de iasomie, de Ionel Bușe, prin jocul erotic și fațetele iubirii. Femeile,
portretele cărora împânzesc romanul, influențează și ...
Rezumat. Cornul inorogului de Bogdan Crețu impune o nouă epistemă a erosului: experimentul care pune în probă corpul, care înlătură tabuurile, prejudecățile și arată până unde se poate ajunge în competiția cu propriul trup. Intimitatea este singurul ...