Competenţele de comunicare (vocabularul individual, capacitatea de elaborare a unor discursuri clare etc.) se dezvoltă pe două căi: imitaţia şi creaţia. Imitaţia constă în preluarea unor modele de exprimare; creaţia presupune formarea de cuvinte noi, deconstruirea stereotipurilor de comunicare verbală, inovarea sub aspect morfosintactic ş.a.
Unii vorbitori, pe lângă modelele corecte de exprimare, preiau şi modele nerecomandabile. Construcţia a demonstra un film a fost combătută, în ultimii ani, de mai mulţi specialişti. Totuşi ea persistă în uz, ceea ce ne-a determinat să o reluăm în discuţie.
Modelul imitat de vorbitorii noştri este unul străin. Or, pentru acţiunea denumită de construcţia a demonstra un film avem suficiente formule în limba română: a proiecta un film, a (de)rula un film, a prezenta un film. Din familia lexicală a termenului a proiecta fac parte şi proiecţie „reprezentare pe un ecran cu ajutorul unui fascicul luminos a imaginilor înregistrate pe un film”; aparat de proiecţie „aparat care serveşte la proiectarea pe un ecran a imaginilor”; proiecţionist „operator al aparatului de proiecţie”.
Aşadar, într-un cinematograf filmele pot fi derulate, proiectate sau prezentate, nu „demonstrate”. Exemplificăm prin două enunţuri extrase din Dicţionarul cinematografic (Bucureşti, 1974): „Constituirea Mişcării cinematografului liber a fost marcată de proiecţia la Londra a şase programe alcătuite din documentare de actualitate”; „Festival cinematografic: manifestare cu caracter periodic, destinată prezentării publice a celor mai bune filme produse într-o ţară sau în mai multe ţări”.
Astfel, nu mai este necesar să atribuim acest sens verbului a demonstra, care înseamnă, în primul rând, „a arăta în mod convingător adevărul sau neadevărul unei afirmaţii, al unui fapt” (a demonstra o teoremă) şi, în rândul al doilea, „a manifesta (despre mulţimi de oameni)”, de exemplu: Protestatarii au demonstrat în faţa sediului Parlamentului.
Rezumat. Sunt analizate particularitățile morfologice ale unor părți de vorbire flexibile (substantivul, articolul, adjectivul, numeralul) prezente în textul scrierii populare intitulate Sandipa (ms. rom. 824, datat în 1798 și păstrat la Biblioteca ...
Rezumat
Poezia viereană pentru copii a contribuit semnificativ la reeducarea unei națiuni
mutilate psihologic de propaganda proletcultistă. Cântecul soarelui și dialogul
impresionant al necuvântătoarelor a substituit cântecul pioneresc și ...
Rezumat
Articolul de față abordează aspecte ce țin de caracterul arbitrar vs non-arbitrar al
semnelor lingvistice (monolexicale și polilexicale), tipurile și cazurile de motivare
lingvistică și criteriile de denominație lexicală. Din perspectiva ...
Rezumat
Articolul tratează problema dificultății delimitării distincției dintre semnificația
tranzitiv vs intranzitiv la verbele monosemantice. Aceasta pentru că, de regulă, la un
verb monosemantic, mențiunea tr./ intr. este pusă în fața ...
Rezumat
Articolul abordează chestiunea conflictelor normative din perspectiva teoretică
a filosofiei valorilor și antropologiei socioculturale și în contextul războaielor culturale
actuale din societățile occidentale, instigate de ideologii ...
Rezumat. În acest articol este examinată poezia lui Pan Halippa, care, ca și Alexei Mateevici sau Ion Buzdugan, a pornit de la o înțelegere aparte a canoanelor poeticității. Poeții basarabeni din generația Unirii, ca şi ardelenii de la cealaltă ...
Rezumat: Creșterea vitelor și, mai ales, a oilor a fost una dintre principalele ocupații tradiționale românești. Unii dintre termenii utilizați în acest domeniu au devenit ulterior porecle și nume de familie. Baza românească de date antroponimice ...
Rezumat
Numele proprii sunt cuvinte cu dublu caracter: național și internațional. Acesta este
motivul pentru care traducerea necesită o cunoaștere aprofundată a culturii și a civilizației poporului vorbitor al limbii-sursă. Dacă un nume este ...