– Lume bună, cine știe ce înseamnă cuvântul logofobie?

– Dar există un asemenea cuvânt? se miră lumea.

– Deocamdată, nu există, în schimb, există starea de frică de a scoate un cuvânt, indusă de hipercorectitudine.

– Și dacă nu potrivim cuvântul?

– Și dacă greșim?

– E bine să știți că nu doar omul se teme, ci și cuvântul, care nu se vrea rostit eronat…

Confuzii sunt multe…

Variantele diagnostic „determinarea precisă a bolii de care suferă cineva, pe baza datelor clinice şi a examenelor de laborator” şi diagnoză „identificare a unui fenomen pe baza descrierii stării sale prezente”, „descriere sumară a unei plante, care o deosebeşte de altele”, „examen destinat a detecta erorile într-un program, în datele sau în circuitele unei maşini” sunt frecvente în articolele medicale. Primul termen are o utilizare intradisciplinară, al doilea termen – o utilizare interdisciplinară (botanică, cibernetică, inginerie etc.). În medicină este recomandabilă utilizarea termenului diagnostic.

Nerecomandabil: Diagnoza este o etapă a actului medical care permite identificarea naturii şi a cauzelor maladiei.

Recomandabil: Diagnosticul este o etapă a actului medical care permite identificarea naturii şi a cauzelor maladiei.

Sunt situații în care cuvintele ne joacă festa. Cunoașterea „ființei” cuvântului este o condiție sine qua non în dorința de a le utiliza. Astfel, ne pomenim în afara „ființei” cuvântului.

Greşit: În urma tratamentului, boala s-a ameliorat. Ameliorarea bolii indică înrăutăţirea stării de sănătate. Autorul a vrut să indice o ameliorare (= îmbunătăţire, îndreptare) a stării de sănătate.

Corect: În urma tratamentului, starea de sănătate (a pacientului) s-a ameliorat sau În urma tratamentului, boala s-a diminuat./În urma tratamentului, pacientul se simte mai bine./În urma tratamentului, au sporit indicii de sănătate.

Printre cuvintele obişnuite, frecvente, dar, din păcate, utilizate de multe ori imprecis este şi cuvântul îndreptare. N-o să enumerăm acum toate sensurile caracteristice şi posibilele tipuri de contexte corecte în care poate apărea, ci ne vom referi doar la formulări greşite de tipul a avea îndreptare la medic. Este un calc nedorit din rusescul направление. Această idee poate fi redată firesc în limba română prin cuvântul trimitere. Ne convingem lesne de aceasta, dacă ne vom osteni puţin şi vom consulta dicţionarele: fie unul rus-român, în care la cuvântul направление, cu sensul ce ne interesează, vom găsi echivalentul trimitere, fie în unul explicativ, în care la cuvântul trimitere atestăm şi sensul „document, indicaţie scrisă, prin care un medic sau o instituţie recomandă un pacient pentru consult sau tratament unui alt medic sau unei alte instituţii”. Vom spune deci am trimitere la medic, am trimitere la neurolog, la chirurg etc.sau am trimitere la Centrul Republican de Diagnostic etc. Reţinem: a avea trimitere,nu a avea îndreptare.