Exprimându-ne îmi cer cuze, nu facem altceva decât că ne cerem scuze singuri, de la noi, întrucât un verb (în cazul de față a cere) însoțit de pronumele personal îmi cu valoare reflexivă denumește o acțiune care se înfăptuiește în favoarea subiectului, adică subiectul și destinatarul acestei acțiuni este aceeași persoană. Însă intenția noastră ar fi alta, și anume de a cere scuze de la altcineva. Prin urmare, corect este îți cer scuze (vă cer scuze) sau îți (vă) prezint scuze; îți (vă) exprim scuze. Or și mai simplu: cer scuze; scuză-mă (scuzați-mă); scuzele mele.Situația e similară și în cazul expresiei îmi cer iertare. Corect: îți cer iertaresau și mai frecvent: cer iertare sau doar iertare.

În același context, amintim și de expresia să am (avem) iertare!, care are mai multe înțelesuri: a) să nu vă supărați; să mă scuzați!; b) nu sunt (suntem) de acord. 

O greşeală foarte răspândită este înlocuirea formelor adverbiale maximum (având sensul „cel mult”) şi minimum(având sensul „cel puțin”) cu adjectivele corespondente, maxim şi minim. În cele ce urmează, prezentăm o serie de enunțuri în care aceste cuvinte sunt utilizate greșit: Mâine aerul se va încălzi maxim până la 19-20 de grade. Corect: Mâine aerul se va încălzi maximum până la plus 19-20 de grade. (Este adverb: se va încălzi cât?); Ancheta va dura maxim treizeci de zile. Corect: Ancheta va dura (cât?) maximum treizeci de zile; Revine maxim într-o oră. Corect: Revine maximum într-o oră. Va întârzia minim o oră. Corect: Va întârzia minimum o oră.

Atragem atenția asupra adjectivului major în situațiile în care este utilizat, de altfel foarte frecvent în uzul localnicilor, în îmbinarea prețuri majore. Este o utilizare inadecvată. Conform dicționarelor explicative ale limbii române, adjectivul major are următoarele sensuri: „1) (despre persoane) care a atins vârsta majoratului (adică vârsta când o persoană beneficiază de toate drepturile); 2) care este deosebit de important (o problemă majoră, o decizie majorăetc.)”.

Prin urmare, utilizarea lui major pe lângă substantivul preț nu are nicio motivare. De unde vine totuși greșeala? Probabil, cei ce îl utilizează în acest context îl confundă cu adjectivul majorat, care înseamnă mare, mărit. Deci corect ar fi preț majorat și nicidecum preț major.

O serie de greșeli, pe cât de voalate, pe atât de frecvente, sunt generate de pleonasm, adică de folosirea alăturată a unor cuvinte sau construcții ce repetă inutil aceeași idee, aceleași înțelesuri. Fiți atenți la următorul enunț:

În lunile februarie-martie, de obicei, ne confruntăm și cu o epidemie de gripă pandemică.

Greșeala din acest enunț constă în utilizarea îmbinării epidemie pandemică. De ce este greșită?

Cuvântul pandemic se referă la boli și înseamnă „care are caracter de pandemie”, iar pandemie semnifică, conform dicționarelor explicative ale limbii române, „epidemie care se extinde pe un teritoriu foarte mare”. Prin urmare, dacă spunem epidemie pandemică, utilizăm nejustificat, inadecvat cuvântul epidemie, întrucât acesta este inclus în definiția termenului pandemie.

Prin urmare, corect ar fi gripă pandemică.