Memoria este ceea ce ne definește intelectul, ființa noastră existențială, ne reprezintă ca popor.

Cuvântul a memora „a învăța pe dinafară, a învăța pe de rost, a reține în memorie; a memoriza” provine de la numele titanei Mnemosyne (< gr.  mnemosyne „memorie, amintire” =  < gr.  mnēmē (men- „a gândi”) + -synē, sufix  substantival), care descoperă puterea intelectului (= minţii) şi denumește „lucrurile”, pentru a înlesni comunicarea dintre muritori. Pe lângă aceasta, oferă oamenilor puterea, capacitatea de a memora. Omul, lipsit de darul zeiţei, uită cine este și ce este.

De aici, avem substantivul amnezie „pierderea memoriei”, dar și verbul a mnemoniza  „a face ceva să fie ușor de memorizat”, precum și adjectivul mnemonic „care se referă la memorie; care ajută memoria, mnemotehnic”

Mediul academic își are bancurile proprii.

Vă spun un banc, pe care mi l-au spus studenții, cu zâmbetul pe buze,  după ce au luat notele la examen:

Examenul e asemenea unui ritual religios.

Ascultăm întrebările puse de către profesori și… ne facem cruce: Doamne, ajută! Noi răspundem și e rândul profesorilor să-și facă cruce: Doamne ferește și păzește!

Apropo, notele se dau de către profesori și sunt luate de către studenți sau elevi. 

Din discuțiile de după examen ale studenților/elevilor…

            Greșit: Ce notă ai primit la examenul de astăzi? Ce notă ți-a pus profesorul?

Corect: Ce notă ai  luat la examenul de astăzi? Ce notă ți-a dat profesorul?

Timpul ne joacă festa. Se face neobservat și apoi nevăzut. Problema deficitului de timp e una foarte actuală. Nu avem timp să ascultăm, să ajutăm, să fim alături… Contează doar momentul… întotdeauna… și pentru toți.

Noi, oamenii, mereu suntem în goana timpului, care nu se vrea împăcat și nici gestionat.

            Cine gestionează timpul? 

            Grecii antici aveau două reprezentări ale timpului. Prima reprezentare a timpului este  Chronos,  timpul în curgerea sa lineară (secunde, minute, ore etc.).  De aici, avem  cuvintele:   

ü  cronologie (< gr. chronos „timp” + < gr. logos „ știință”) „știință despre timp”;

ü  cronometru (< gr. chronos „timp” + < gr. metron „măsură”) „măsură a timpului” etc.

Doar medicina ne priveşte în egală măsură pe toţi şi nimic nu este atât de necesar întregului neam […]  ca medicina. Afirmația aparține retorului Quintilianus.

Așadar, cuvântul medicină este unul necesar. Dar cum s-a format?

Există mai multe ipoteze referitoare la etimologia termenului medicină.