În sezonul estival, suntem asaltaţi de oferte tentante: mare, munte, agroturism... Imagini şi denumiri exotice se perindă în faţa ochilor, oriunde ne-am arunca privirea. Iar unele anunţuri ne îndeamnă să rezervăm pentru viitoarele călătorii plăcute... bilete avia. Am consultat mai multe dicţionare explicative (generale şi specializate, inclusiv un glosar aviatic, elaborat de Lucian Miclaus) şi nicăieri nu am găsit acest element de compunere, avia. Chiar dacă pare detaşat din termenii aviaţie sau aviatic, în limba română avia este... un intrus, un „venetic” de pe aiurea. Româneşte se spune corect bilet de avion, prin analogie cu bilet de tren, bilet de autobuz, bilet de troleibuz.
În acest context, se impune precizarea că nici compania care desfăşoară activităţi de transport aerian nu se numeşte companie avia, ci companie aviatică sau companie aeriană. Inserăm câteva sintagme mai frecvente formate cu ajutorul determinativului aviatic: accident/incident aviatic, miting aviatic, maraton aviatic, show aviatic, spectacol aviatic, sport aviatic, muzeu aviatic, simulator aviatic, activitate aviatică ş.a.
Alte compuse din domeniul în discuţie sunt formate cu ajutorul elementului avio- (detaşat din avion): aviocar „utilaj din parcurile de distracţii care execută lupinguri”, aviochimie „mod de tratare modernă a plantelor cu substanţe chimice împrăştiate din aeronave special amenajate”, aviofon „tub acustic prin care se efectuează convorbiri în timpul zborului între membrii echipajului unei aeronave”, avionor „constructor de avioane”, aviosondaj „sondaj meteorologic efectuat cu ajutorul unui avion” etc.