Este cunoscut un adevăr indiscutabil: fiecare individ are un mod al său de a folosi limba, de a exprima gândurile şi sentimentele. Un ziarist nu beneficiază de acest drept. El trebuie să aibă un vocabular literar, abordând în mod accesibil probleme actuale, de interes comun pentru public. Ziaristul este fața țării. De felul cu vorbește el, depind și impesiile pe care și le fac oaspeții despre țara noastră. Utilizarea fără măsură a unor vulgarisme într-o emisiune TV sunt în dezacord cu fondul sobru al emisiunii şi nu este întotdeauna fericit în comunicarea cu ascultătorii. De exemplu, o prezentatoare TV foloseşte în comunicarea cu invitaţii săi cuvinte și expresii ca: apelsine, siliodcă, greu ne mai zavodim, șcatulcă etc. Dorind să explice cuvântul pâlnie teleprezentatoarea a găsit o modalitate ingenioasă de explicație : scurt, clar și cuprinzător - leica. Vocabularul și așa infect al prezentatoarei, presărat cu astfel de „perle”, devine batjicoritor, transformându-se în ofensă. Comparați: Pluralul corzi se utilizează când e vorba de cele trei frânghii întinse pe laturile ringului de box. De aici şi expresia din jargonul boxerilor a arunca în corzi. Chitara are coarde. Balonul cu aer cald se numește aerostat și însemnă ”balon umplut cu gaz mai ușor decât aerul, care permite ascensiunea în atmosferă”. Cuvintele, utilizate, evident, greșit, coboară stilul publicistic sub orice nivel, iar barierele dintre decent şi indecent dispar. Puteau fi iertate greșelile dacă le auziam din gura celor 100 de moldoveni, dar un ziarist?!! Aceste mostre de vocabular jurnalistic ilustrează un pericol al zilelor noastre: cel al poluării limbii cu cuvinte şi expresii triviale, străine bunului simţ românesc.