Într-o tabletă despre cuvântul rută, am numit acest cuvânt „ghinionist”. Se pare că, de la o vreme, i se poate alătura şi moment. Motivul? Ba este confundat cu aspect, ba cu clipă, ba este utilizat cu prepoziţii nepotrivite...

Dacă s-ar putea supăra cuvintele pe noi, vorbitorii, moment ar fi mereu bosumflat. Dar să vedem de ce...

O formulă frecventă – în special în exprimarea funcţionarilor – este „menţionez un moment”, moment având aici, în mod evident, sensul de problemă sau aspect (al problemei). Nu poate fi menţionat „un moment”, dacă nu se face referire la un interval de timp, întrucât moment înseamnă „interval scurt de timp; clipă, secundă”. Prin urmare, putem menţiona o problemă sau un aspect.

 

O altă formulă neadecvată, dar aproape generalizată, este la moment, cu sensul de „în acest moment, în momentul de faţă, în prezent”, în contexte cum sunt: „La moment, nu dispunem de resurse”; „Care e situaţia la moment la Consulatul României din Chişinău şi în centrele regionale?” ş.a. Conform dicţionarelor de referinţă ale limbii române, la moment semnifică „imediat, pe loc; p. ext. la timp”. Aşadar, enunţurile citate ar trebui refăcute astfel: „În acest moment, nu dispunem de resurse”; „Care e situaţia în momentul de faţă (sau actualmente/în prezent) la Consulatul României din Chişinău şi în centrele regionale?”.

Amintim în continuare şi alte locuţiuni din care face parte substantivul moment: de moment „de scurtă durată; efemer; vremelnic”; pentru moment „provizoriu, deocamdată, pentru scurt timp”; pe moment „în prima clipă, în acea clipă”; în tot momentul „în permanență, tot timpul”; din moment în moment sau dintr-un moment în altul „imediat, chiar acum; curând, îndată”; din moment ce... „de vreme ce..., deoarece...”; la un moment dat „într-un anumit timp (nedeterminat); deodată”.

Dacă s-ar pomeni, prin minune, Caragiale în Chişinăul zilelor noastre, ar mai adăuga vreun moment Schiţelor şi momentelor sale. Atenţie maximă, astfel, la momente...