De multe ori, când într-o discuție privată, se implică un al treilea nepoftit, tema discuției ia o întorsătură nefirească; se vorbește despre timp, oboseală etc., cu gândul că nepoftitul va pricepe aluzia. În cazul în care nepoftitul o face pe nepriceputul, lăsăm mâinile în jos și discuția este amânată „pentru o altă dată”, sub pretextul: Vroiam să-ți spun ceva! Să fie oare corect?

Greșit: Vroiam să-ți spun ceva!

Corect: Voiam să-ți spun ceva!

Explicație: Verbul a vrea provine din latinescul velle „a dori, a vrea”. În română, verbul a suferit transformări fonetice specifice limbii, pierzând consoana „l” din rădăcina latină și adaptându-se sistemului fonetic românesc. În secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX- lea, unii scriitori foloseau forma vroiam în texte literare. Nu a fost niciodată recomandabilă, dar a devenit atât de răspândită în vorbirea de zi cu zi, încât mulți oameni o consideră corectă.

Se presupune că forma vroiam, utilizată pe larg, este rezultatul îmbinării formelor de imperfect voiam și vream; a doua rar utilizată, dar prezentă în dicționarul limbii române. Așadar, forma de imperfect a verbului a vrea – vroiam – se consideră a fi incorectă și se recomandă a fi evitată în exprimare (orală și scrisă).

dr. hab. Eugenia MINCU