Recent, într-o emisiune TV, s-a menţionat că denumirile de ocupaţii, funcţiile de genul masculin din Clasificatorul de profesii vor fi „feminizate” după modelul limbii franceze, deoarece limbile română şi franceză sunt limbi romanice, au la bază limba latină. E o idee salutară. Numai că aceste substantive nu mai trebuie „feminizate”. E de ajuns să parcurgi registrul unui dicţionar explicativ şi veţi vedea că ele sunt „feminizate” demult, după regulile de derivare ale limbii române: operator – operatoare, macaragiu – macaragiţă etc. Întrebarea noastră e: cum vor fi „feminizate” substantivele epicene care au forma unui gen, dar semnificaţia ambelor genuri naturale? Vom rosti ministră, ofiţeră, căpitană? Cuvântul ministră e format după modelul rusesc генеральша,  министерша etc., evident, cu sens peiorativ, depreciativ. Această nuanţă s-a păstrat şi în limba română. Comparaţi: doamna ministru Maia Sandu şi ministra V.D.

 

            Cuvântul ofiţeră l-am auzit într-o emisiune dedicată apărătorilor patriei, unde prezentatoarea ne vorbea despre o ofiţeră care a studiat, ofiţera a spus, ofiţera a decis etc. Prezentatoarea nici nu ştie că există o formulă de adresare către ofiţeri: domnul/doamna ofiţer. Şi mai recent am auzit  cuvântul căpitană (căpitanele la buton). Vor fi „feminizate” aceste cuvinte? Se vor folosi oare variantele ofiţereasă, căpităneasă (atestate în Dicţionar universal ilustrat al limbii române în 12 vol., 2011, cu sensul respectiv) sau vom rosti cum rostim ofiţeră, căpitană, ministră?