Ne simțim obligați să atragem atenţia cititorilor asupra unei greşeli pe punctul de a se generaliza, auzite frecvent în vorbirea cotidiană: „Vine soțul”; „Mă duc la fratele”. Vorbitorii consideră că este suficient să spui soţul, fără a preciza: meu, sau fratele, fără meu. Dar propoziţiile de acest fel rămân suspendate. Din punct de vedere strict gramatical, s-ar părea că asemenea enunţuri sunt corecte, deoarece articolul hotărât enclitic îndeplineşte şi rolul unui adjectiv posesiv pe lângă numele părţilor corpului, de exemplu: A întors capul (= capul său), deschide ochii (= ochii tăi) şi pe lângă unele nume de persoane indicând grade de rudenie, funcţii sau relaţii sociale care sunt pentru vorbitor nume de obiecte unice asimilate cu numele proprii. Când cineva spune: Vine mama, este vorba numai despre mama lui, sau: Vorbeşte şeful (= şeful lui). Or, aproape orice regulă prezintă şi abateri. În contextul celor discutate, cităm din Gramatica pentru toţi de Mioara Avram: „Dintre substantivele care exprimă grade de rudenie fac excepţie soţ, soţie, frate, soră, văr, verişoară, nepot, nepoată, la care nu este recomandabilă folosirea articolului cu sens posesiv: se spune corect A venit soţia mea (ta, lui etc.), nu A venit soţia”. Aşadar, cei care doresc să se exprime în conformitate cu normele limbii române literare, vor spune: „Vine soţul meu”; „Îmi fac griji pentru fiica mea”; „Îl aștept pe nepotul meu”; „Plec la sora mea”; „Vărul meu este amuzant” etc.