S-ar părea că ce poate fi mai simplu decât a folosi verbul a se repeta în accepția sa, unica de altfel, „a se produce din nou; a avea loc din nou”: evenimentul se repetă; istoria se repetă; cazurile se vor repeta etc., etc. Într-adevăr, lucrurile până aici sunt simple și clare, întrucât verbul, în forma sa reflexivă, a se repeta e utilizat în context pe potriva semnificației ce o comportă.

Nedumerirea însă o manifestăm în situația când nu ceva se repetă, dar cineva (o persoană) se repetă, ca în contextele: n-aș vrea să mă repet; șeful are obiceiul de a se repeta; nu trebuie să vă repetați atâta și multe altele. O persoană nu poate să se repete, adică „să se producă din nou”. Ea poate să repete ceva spus, enunțat anterior. Menționăm că în spațiul basarabean e foarte frecvent utilizat.  E o influență a verbului rusesc повторяться. Deși, până la urmă, uzul determină norma.