„Suntem ceea ce mâncăm!” Un spot publicitar, menit să ne învețe cum să ne alimentăm rațional, repetă ambițios „crudul adevăr” despre esența umană.

Clipe de neînțelegere, mirare, dezamăgire… într-o sală de studenți.

– Eu dimineața am băut un ceai și am mâncat puțină pâine.

– Minunat, se distrează studenții, ești om-pâine, adică bun ca pâinea cea caldă…

– Dar eu dimineața am mâncat și puțină slănină…

Studenții râd: Nu te descuraja, doar pentru moment, ești ceea ce ai mâncat!

Râsul are beneficiile lui. Acolo unde domină râsul, e voie bună, liniște și pace.

 

Greșit: Am ascultat gluma și m-am râs.

Corect: Am ascultat gluma și am râs.

Explicație: Verbul a râde (< lat. ridere) înseamnă „a se distra; a se amuza, a face haz de ceva etc.”. Gluma este cea care provoacă râsul.  

Expresia râs homeric a apărut, pentru prima dată, în secolul al XVIII-lea și are drept reper fondul cultural universal. Presupune un „râs puternic, în hohote, în cascadă”. Este râsul zeilor din finalul primului cânt al epopeii Iliada și nu este vorba despre râsul autorului, Homer. 

Și lumea râde. Unii însă râd… galben. Expresia a râde galben înseamnă „a râde crispat, forțat, silit”. 

Dar cum ar arăta râsul galben al soarelui în cromatica proprie Aurorei, zeița revărsatului de zori?

            Aurora (sau Eos, în mitologia greacă) este zeița zorilor care, „cu degetele-i trandafirii”, deschidea Soarelui porțile Răsăritului. Este reprezentată în vestimentații de culoarea șofranului (galben al soarelui sau aur roșu, aur solar), având aripi. Capul îi este încununat de raze solare și are în mâini un vas plin cu rouă. Ea apare pe cer atunci când se crapă de zi, la îngemănarea nopții și a zilei. Atunci pământul emană o energie specifică, energia creației divine. Se consideră că marii poeți și scriitori ai lumii și-au creat operele sub supravegherea zeiței Aurora.

Expresia Aurora viețiiînseamnă un „început al unei epoci, al unei acțiuni etc.”.

Așadar, râsul solar al Aurorei este sincer, vesel, din toată inima. Să râdem cât mai des!

Apropo, cred că suntem nu ceea ce mâncăm, dar ceea ce gândim!