În blocul în care locuiesc am o vecină, care, fiind divorţată, creşte de una singură doi copii minori. Aproape de fiecare dată când avem ocazia să stăm de vorbă mai pe îndelete, mi se plânge că fostul ei soţ nu-i plăteşte sistematic pensia alimentară. Eu o consolez şi o ajut în măsura posibilităţilor. De fapt, ceea ce este important şi dorim să scoatem în evidenţă în cadrul acestei tablete de cultivare a limbii este termenul pensie alimentară.

Vorba e că de cele mai multe ori în atari situaţii şi cu acest sens este utilizat inadecvat şi imprecis cuvântul alimente. Şi vecina mea până nu demult îl folosea. Menţionăm că este o traducere nefirească a rusescului алименты. Însă, dacă în limba rusă cuvântul алименты are în mod legal şi acest sens, în limba română prin aliment se înţelege doar „un produs natural sau prelucrat care serveşte ca hrană”. Astfel, când avem în vedere „o sumă de bani plătită sistematic pentru întreţinerea cuiva, ca urmare a unei decizii judecătoreşti”, utilizăm, în mod firesc, îmbinarea pensie alimentară, şi nicidecum cuvântul alimente.