Rezumat: În articolul de faţă ne-am propus să analizăm balada Amărâta turturică în corelaţie cu simbolismul acestei păsări în mediile folclorice, fiind prezentată în diferite situaţii şi ipostaze existenţiale, în analogie cu alegoria destinului omenesc. Imaginea-simbol „amărâta turturică” este predispusă spre remedierea diferitelor stări şi sentimente contradictorii, înfăţişează drama unui destin existenţial, marcat de căderi şi prăbuşiri interioare. Balada despre turturica văduvită se înrudeşte cu o serie de motive şi redă „o sinteză de simboluri”, având tangenţă cu semnificaţia arhetipală a unor toposuri de păsări din folclorul nostru ritualic, pentru a prefigura culminaţia unor grave trăiri existenţiale. În calitate de metafore ale predestinării, şi vânătorul, şi turturica exprimă nişte entităţi tragice ale vieţii omeneşti, profilează semnificaţia unui destin polarizat, marcat de contradicţii interioare, aprofundează ideea de solitudine nostalgică în faţa trecerii ireversibile.
Cuvinte-cheie: sinteză de simboluri, situaţie existenţială de limită, finalitate tragică, arhetipuri culturale, tărâmuri ontologice, caracterologie folclorică, zoologie mitică, conglomerat baladic, ciclul metamorfozelor.
Articole sugerate: