Dicționar de antonime al limbii române Autor: Gheorghe Druță Dicționar de antonime (cu exemple din literatură) (autor: Gh. Druță, varianta electronică; responsabil ediție: Ana Vulpe). Dicționarul de faţă îşi propune drept scop să satisfacă necesitățile, mai întâi de toate, ale elevilor, studenţilor cadrelor didactice etc., constituind un sprijin important în procesul de utilizare corectă a antonimelor și contribuind, totodată, la lărgirea orizontului de cunoaştere a tezaurului lexical-românesc. Blocul antonimic reprezintă nu altceva decât un cuplu antonimic ale cărui componente se antonimizează în diferite sensuri, deci aceleaşi cuvinte pot varia ca antonime în diversele lor sensuri. In asemenea cazuri este vorba nu de antonime diferite, ci de variante antonimice. Unităţile antonimice sunt prezentate în conformitate cu două principii: alfabetic şi derivaţional. Fiecare unitate antonimică începe cu acel cuvânt care, conform principiului alfabetic, ocupă locul anterior în raport cu celelalte cuvinte pe care le angajează ca antonime. Excepţie fac doar cuvintele prefixate, când intervine principiul derivaţional.