Dicționarul de structuri sintactice (lucrare colectivă) poate fi evaluat atât sub aspectul utilităţii practice, cât și în plan teoretic. Dicţionarul are, în primul rând, o valoare practică: el este prevăzut să descrie structurile de bază ale limbii române pornind de la sensul lexemelor verbale ilustrând, în acelaşi timp, capacitatea lor combinatorie (valenţa lexicală şi sintactică). În al doilea rând, el conţine un ansamblu de fapte de limbă destinate să ilustreze o teorie lingvistică. Una dintre trăsăturile distinctive ale acestei teorii vizează studierea enunţului în raport cu actul concret de comunicare.