Proba esteticului (neo)moderniști basarabeni, Chișinău: Gunivas, 408 p. ISBN 978-9975-3460-4-7. Autor: Alexandru Burlacu Eseul monografic Proba esteticului (neomoderniști basarabeni) e centrat pe modelul eminescian ca centru iradiant al canonului literar românesc. Autorul pornește de la teza că modelul eminescian stă la baza unei noi imagini a lumii, că toți marii poeți l-au rescris în felul lor pe Eminescu, că, în sec. XX, Eminescu nu e doar un etalon al poeticității, dar și un model catalitic și stimulator în cele mai importante metamorfoze și bătălii canonice, insistând pe ideea retardării, întoarcerii la poezia de modă veche, la modul de expresie pe care „modernismul le făcuse să cadă în desuetudine” (Nicolae Manolescu). Generația șaizecistă (reprezentată de Grigore Vieru, Liviu Damian, Pavel Boțu, Aureliu Busuioc, Victor Teleucă, Dumitru Matcovschi, Gheorghe Vodă, Anatol Codru, Ion Vatamanu, Anatol Ciocanu, Arhip Cibotaru, Petru Cărare, Emil Loteanu, Ion Bolduma, Nicolae Esinencu) și promoția şaptezecistă (reprezentată de Vasile Romanciuc, Nicolae Dabija, Leonida Lari, Marcela Benea, Leonard Tuchilatu, Iulian Filip, Nina Josu, Ludmila Sobiețchi, Valeria Grosu, Ion Hadârcă, Leo Butnaru, Arcadie Suceveanu, Eugen Cioclea, Vsevolod Ciornei, Andrei Țurcanu) impune programatic Poetul ca un nou Orfeu, ca Om al Cetății. Mitopo(i)etica promoției „ochiul al treilea”, a generației care vede nevăzutul, configurează etapa de tranziție de la modernism la canonul postmodernist.