Ce este comun între aceste două cuvinte? Domeniul de specialitate – medicina, modelul grecesc de formare a cuvintelor – prefixul sin-/sim-, dar și finalul cuvintelor -om.

Termenul medical simptomprovine din grecesculsymptoma, atis „coincidență”(format din syn „împreună” + ptoma, ptosis „lucru căzut”, „ptozie, cădere”) „semn care denotă o boală”. Cronicarii Gr. Ureche, M. Costin  etc. se refereau la „friguri” ca semne de „căderi în boală”.

Termenul medical sindromeste un neologism din limba franceză, care are la bază grecescul  syndromos (format din  syn „împreună” + dromos „alergare”, „drum”)  și desemnează „totalitatea simptomelor care caracterizează o boală”.

Totuși, cuvintele formează diferit pluralul.

Greșit: Boala are mai multe simptoame/-uri.

               Boala are mai multe sindrome/-uri.

Corect: Boala are mai multe simptome.

               Boala are mai multe sindroame.

Explicație: Norma limbii române literare arată că substantivul de genul neutru simptom formează pluralul simptome, iar substantivul de genul neutru sindrom formează pluralul sindroame.

Trebuie să luăm în considerare nu doar similitudinile dintre acești doi termeni medicali, dar și diferențele.

Adverbele astfel și așadar sunt frecvent utilizate în vorbirea uzuală și sunt într-o relație de sinonimie relativă.

Primul adverb, astfel „în modul acesta, în felul acesta, așa; prin urmare, așadar, deci”, s-a format din ast- + -fel. 

Al doilea adverb, așadar „prin urmare, vasăzică; astfel, deci”, s-a format din  așa- + -dar.

Adverbul altfel „în alt chip; altcum, altcumva, altminteri”, parte componentă a locuțiunilor adverbiale altfel de „de altă natură, de alt soi”, de altfel „însă; cu toate acestea”; „dacă nu..., în caz contrar”, format din alt- + -fel,este într-o antonimie relativă cu adverbele nominalizate anterior.

Bătaie de cap ne dă accentul. În multe emisiuni TV, dar și radio, adverbele respective sunt pronunțate incorect.

 Și totuși,   ástfel sau astfél; áltfel sau altfél; așádar sau așadár?

Greșit: Astfél,  în anatomia urechii, între timpan şi fereastra ovală se găseşte un lanţ de trei oscioare, sprijinite unul de altul: ciocanul, nicovala şi scăriţa – cele mai mici oase.

                    Àșadar, în anatomia urechii,  între timpan şi fereastra ovală se găseşte un lanţ de trei oscioare, sprijinite unul de altul: ciocanul, nicovala şi scăriţa – cele mai mici oase.

         Altfél spus, marele cărturar Dimitrie Cantemir consideră „betejirea şi julirea cinstei” ca factor major în instalarea stării patologice.

Corect: Àstfel,  în anatomia urechii, între timpan şi fereastra ovală se găseşte un lanţ de trei oscioare, sprijinite unul de altul: ciocanul, nicovala şi scăriţa – cele mai mici oase.

                 Așadár, în anatomia urechii  între timpan şi fereastra ovală se găseşte un lanţ de trei oscioare, sprijinite unul de altul: ciocanul, nicovala şi scăriţa – cele mai mici oase.

     Àltfel spus, marele cărturar Dimitrie Cantemir consideră „betejirea şi julirea cinstei” ca factor major în instalarea stării patologice.

Explicație: Norma limbii române literare arată că adverbele ástfel și áltfel au un accent paroxiton, adică accentul cade pe a doua silabă de la sfârșitul cuvântului. Adverbul așadár are un accent oxiton, adică accentul cade pe ultima silabă a cuvântului.

Calcurile lingvistice după limba rusă ne-au devenit, din păcate, familiare nouă tuturor, ba chiar și celor care n-au apucat perioada în care ele s-au statornicit în uz, dar le-au fost transmise de generația în vârstă.

Unul dintre acestea, frecvent întâlnit în limbajul cotidian, este structura cu negația „nu”, în care sensul este afirmativ. De exemplu: Unde nu m-aș duce, aud aceleași reproșuri; Orice n-aș face, nu-mi reușește, ale căror variante corecte sunt: Oriunde m-aș duce...; Orice-aș face...

Firește, există și în limba română situații în care folosim negația cu sens afirmativ, însă acestea sunt distincte de cele din limba rusă. De exemplu, „Pe unde numai nu a fost...”;„Ce numai nu a întreprins...”, în care semnificația afirmativă este evidentă.

O structură calchiată nejustificată  este și următoarea: Cum numai n-aș proceda, nu ajută. Varianta corectă este: Orice-aș face (oricum aș proceda), nu ajută.

Revenim la o problemă veche și mult discutată, dar care persistă în comunicare în spațiul nostru lingvistic. Este vorba de calcurile lingvistice.

Iată câteva expresii calchiate nejustificat, care circulă și acum în limbajul  uzual al vorbitorilor:

-        A se ocupa: a se ocupa la matematică, la engleză sau la limba română; a se ocupa la vioară etc. Corect este: a avea/a face meditații la matematică, română, engleză sau a lua lecții de vioară, pian etc. Verbul a se ocupa poate avea valoare reflexivă doar în sensul de „A lucra într-un anumit domeniu, a avea drept ocupație sau profesie; a se îndeletnici cu...(de exemplu, a se ocupa cu comerțul, cu agricultura etc.).

           Așadar, să medităm înainte de a folosi o expresie sau alta!