Discutăm, de această dată, un aspect al articulării/nearticulării unor substantive din structuri fixe sau relativ fixe, structuri utilizate destul de frecvent în diverse tipuri de discursuri redactate în limbajul standard. Persistența acestei greșeli în exprimarea majorității vorbitorilor este o dovadă a necunoașterii regulilor de întrebuințare.

Construcția din punct de vedere apare fie fără articol, fie cu articol: din punctul de vedere, iar vorbitorii adaugă determinativul, de regulă, în mod aleatoriu (de exemplu, din punct de vedere al legii sau din punctul de vedere medical sunt structuri eronate!).

Trebuie să știm că, dacă folosim structura din punct de vedere (cu substantivul „punct” nearticulat), determinativul acesteia va fi un adjectiv (formula din punct de vedere + un adjectiv). De exemplu: din punct de vedere gramatical, din punct de vedere colegial, din punct de vedere politic, din punct de vedere legal etc.

 

Dacă utilizăm formula cu substantivul articulat: din punctul de vedere, atunci determinativul său va fi un substantiv în cazul genitiv (din punctul de vedere + un substantiv în genitiv, însoțit de articolul posesiv „al”): din punctul de vedere al profesorului, din punctul de vedere al elevului, din punctul de vedere al gramaticii, din punctul de vedere al colegului, din punctul de vedere al legii sau (și distanțat) din punctul meu de vedere, din punctul vostru de vedere etc.

Putem aduce exemple cu aceste două formule în paralel, deși nu întotdeauna pot fi înlocuite sau pot coincide sensurile. De exemplu: din punct de vedere social – din punctul de vedere al societății; din punct de vedere democratic – din punctul de vedere al democrației; din punct de vedere instituțional – din punctul de vedere al instituției; din punct de vedere istoric – din punctul de vedere al istoriei etc., etc.

 

Așadar, ca să nu greșim din punct de vedere gramatical, trebuie să cunoaștem punctul de vedere al normei!